Poezie
Conivență
1 min lectură·
Mediu
Hai, du-te în toamnă!
Golește-te de ființa ta, doamnă!
Lasă-te cuprinsă de întuneric!
Nu mă mai privi și nici nu
Îmi mai spune nimic!
Astfel mi-am zis când m-a privit în ochi.
Apoi am deschis larg fereastra în care,
Precum umbra lipsită de soare în cer
A urcat, după ce, cu priviri feline,
Așteptând, de pe margine
Cu goluri s-a îmbrăcat
În străluciri rubine.
Acum îmi închipui cum ar să revină.
O va face așa cum a făcut-o mereu
Privindu-mă cu ochii ei de stricnină
Ca pradă căreia nu-i poate scăpa
Pentru că e pradă, iar ea
E prădătorul zeu.
Toamnă de după vara ce-a fost
Și primăvara de dinaintea ei
Ce iernii i-a urmat cum ea,
Când mi-a trecut pragul
Deschis al ferestrei,
Să o rog să plece
Pe el aștepta.
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Conivență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206567/coniventaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.