Rainer Maria Rilke›Poezii

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor? Dacă mă sfarm? (îți sunt ulcior) Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt) Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,

Vecine Dumnezeu, de uneori te tulbur, în nopți lungi, cu-a mea bătaie - e că-ți aud suflarea rareori și știu că tu ești singur în odaie. Și când

Voi, rari prieteni din copilărie în risipitele grădini din urbea mare: noi ne găseam și cu timidă veselie și, ca un miel cu panglici

Privirea ei, de bare perindate, nimic nu mai reține, atât a obosit. Par gratii mii și mii, iar după toate, întreaga lume parcă a pierit.

C-un coperiș, și umbra-i, se rotește un scurt răstimp pestrițul efectiv de cai, și-s toți din țara ce naiv nainte de-a muri mult se codește. Ci

Elegie neterminată (Ultima formă a proiectului) Nu lăsa soarta să-ți nege copilăria, fidelitatea acestei cerești, inefabile vârste, care ce

Rozul cine-l primi? Cine a știut că se adună-n florile boltite? Ca poleieli cu aurul pierdut, care se dezroșesc, că-s folosite. Și pentru

De-atâtea gratii nu mai e în stare să vadă altceva. O, șiretlic: doar gratii, gratii mari, și nu-i salvare, și dincolo de gratii nu-i

Mă simt acasă între zi și vis, unde copiii-ncinși de goană dormitează, unde bătrânii-n jurul cinei se așează și locu-i luminat de

Mult ingerul meu l-am tinut cu sila, si-n bratele mele saracise tare, el se facu mic, iar eu m-am facut mare, si deodata eu am fost mila si el

SONETUL XV, Partea a II-a O, gură de fântână, dătătoare, ce pură, nesecând doar una spui – tu, ce pe fața curgătoare-ți pui marmoreană mască.

Cheamă-mă, iubite, strigă-mă! Nu-ți lăsa atîta timp mireasa la geam. Nu mai veghează în alei de platan serile sacojii: sînt

Trăiescu-mi viața în cercuri crescânde ce peste făgașuri se-ntind. Îmi tăinuie ultimul zările-arzânde și totuși râvnesc să-l

Râvnesc pe cineva să-l adorm- o, sobrul somnului domn! C-un cântec mic, murmurat, inform te-aș duce din somn și-n somn. Doar eu în casă să

Am o mare credință în lucrurile care încă nu au fost spuse. Vreau ca simțirea evlaviei mele celei mai adânci să fie eliberată. Ceea ce nimeni încă

Truda de-a străbate-acest torent neparcurs, în noi cu-o greutate, e un mers de lebădă, latent. Iară moartea, care-adânc ne-ascunde văilor ce zi

Fii liniștit dacă deodată Îngerul se hotărăște pentru masa ta; întinde blând cele câteva pliuri ale feței de masă pe care-i pâinea. Ca

Si Iarasi astepti,astepti ce pare menit viata sa ti-o mareasca la nesfarsit. Astepti ce de alta data tarie tine, ce-i unic din

Who, if I cried out, would hear me among the angels\' hierarchies? and even if one of them suddenly pressed me against his heart, I would

Rilke parle de Rodin, ...Quel solitaire ce vieillard abîmé en lui même, debout plein de sêve comme un vieil arbre en automne. Il s\'est fait

Dis-moi, rose, d\'où vient qu\'en toi-même enclose, ta lente essence impose à cet espace en prose tous ces transports aériens ? Combien de

Contre qui, rose, avez-vous adopté ces épines? Votre joie trop fine vous a-t-elle forcée de devenir cette chose armée? Mais de qui vous

Ne parlons pas de toi. Tu es ineffable selon ta nature. D\'autres fleurs ornent la table que tu transfigures. On te met dans un simple vase

I am much too alone in this world, yet not alone enough to truly consecrate the hour. I am much too small in this world, yet not small