Rainer Maria Rilke›Poezii

Elegia întâia Cine, dacă-aș striga, m-ar auzi din cetele îngerilor? Și chiar dacă unul din ei dintr-o dată m-ar lua pe inima lui: aș pieri de

Cum să-mi împiedic sufletul să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău ? Cum să-l înalț deasupra ta spre alte lucruri, altundeva ? O, cum, cum l-aș

Cu toți ochii viețuitoarelor văd Deschisul. Numai ochii noștri sînt ca întorși și așezați ca niște capcane, roată, în jurul liberei ieșiri. Ceea

Fii înaintea oricarei despartiri, ca si cum s-ar afla în urma ta, ca iarna care tocmai sfîrseste. Caci printre ierni, e-o iarna ce-atît

Dumnezeu vorbește fiecăruia numai înainte de a-l face, atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte. Dar cuvintele, înainte ca fiecare să

Cel care plânge acum undeva în lume, fără rost plânge pe lume, mă plânge pe mine. Cel care râde acum undeva în noapte, fără rost râde în

Bătut-a ceasul, Doamne. Vara-a fost lungă, lungă. Așterne-ți umbra peste cadranele solare și pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă. Să fie

Aș vrea cuiva să-i cânt-încânt, cuiva să-i fiu lumină lângă somn. Aș vrea lin să te legăn și să-ți cânt, să te petrec din somnu-ți și în

Doamne: e timpul. Vara a fost foarte lungă. Așterne-ți umbra peste ornice solare și vînturile mînă-le pe cîmp și luncă. Anunță ultimelor fructe

Din nou dă mireasmă pădurea. Ciocârliile, cu zborul lor, înalță cerul ce ne-a zăcut greu pe umeri; i-adevărat, se mai zărea printre crengiziuz,

Après une journée de vent, dans une paix infinie, le soir se réconcilie comme un docile amant. Tout devient calme, clarté... Mais à

Wie hab ich das gefühlt was Abschied heißt. Wie weiß ichs noch: ein dunkles unverwundnes grausames Etwas, das ein Schönverbundnes noch einmal

We cannot know his legendary head with eyes like ripening fruit. And yet his torso is still suffused with brilliance from inside, like a lamp, in

Au ciel, plein d\'attention, ici la terre raconte ; son souvenir la surmonte dans ces nobles monts. Parfois elle parait attendrie qu\'on

Siehe, ich wußte es sind solche, die nie den gemeinsamen Gang lernten zwischen den Menschen; sondern der Aufgang in plötzlich entatmete

You who never arrived You who never arrived in my arms, Beloved, who were lost from the start, I don\'t even know what songs would please

I am much too alone in this world, yet not alone enough to truly consecrate the hour. I am much too small in this world, yet not small

Woman in Love That is my window. Just now I have so softly wakened. I thought that I would float. How far does my life reach, and where does

Lo sguardo mio già l\'assolata attinge erta del colle, che sul fondo spicca dell\'agreste sentiero in cui mi avvio. Così, da lungi, ne

You, you only, exist You, you only, exist. We pass away, till at last, our passing is so immense that you arise: beautiful moment, in all

Wie soll ich meine Seele halten, daß sie nicht an deine rührt? Wie soll ich sie hinheben über dich zu andern Dingen? Ach gerne möcht ich sie bei

Welt war in dem Antlitz der Geliebten -, aber plötzlich ist sie ausgegossen: Welt ist draußen, Welt ist nicht zu fassen. Warum trank ich nicht,

Une rose seule, c\'est toutes les roses et celle-ci : l\'irremplaçable, le parfait, le souple vocable encadré par le texte des

Die Nächte sind nicht für die Menge gemacht. Von deinem Nachbar trennt dich die Nacht, und du sollst ihn nicht suchen trotzdem. Und machst du