Rainer Maria Rilke›Poezii
(253 texte)- s-a nascut la 4 Decembrie 1875, la Praga, ca fiu al lui Iosif si Sophia - 1886 – bursier de stat la Scoala Militara Reala Inferioara din St Polten. Biografia completă →
Copilarie
Si curge timpul scolii-ndelungate, cu-atatea spaime vagi, cu asteptare. Singuratate, vreme-apasatoare... Si-apoi afara: strazi sclipesc si
Cartea pelerinajului
fragmente
(...) Stinge-mi lumina ochilor: te pot vedea, acopera-mi urechile: te-aud usor, fara picioare catre tine pot umbla, si fara gura pot sa te
Pantera
In Jardin des Plantes, Paris (trad. Al. Philipide)
Privirea ei de gratii atîta s-a lovit încît în ea nimic nu mai păstrează Și parcă mii de gratii tot trec
Ceas grav
Cine plange undeva in lume, fara rost plange in lume, ma plange pe mine. Cine rade undeva in noapte, fara rost rade in noapte, rade de
Toamna
RAINER MARIA RILKE HERBST Die Blatter fallen, fallen wie von weit, als welkten in den Himmeln ferne
Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare
Ce tanar sunt. M-as darui cu-nfiorare oricarui zvon ce calea mi-o atine; supus, in blanda vantului sransoare, precum in parcuri plante
Despre viata monahala
fragmente
Imi traiesc viata in cercuri ce cresc, ce peste lucruri se-ntind si trec. (...) ma rotesc de milenii mereu; si tot nu stiu inca: sunt un
Tu, întuneric din care mă trag
Tu, întuneric din care mă trag decât flacăra îmi ești mai draf cu care lumea se mărginește și strălucește printr-un cerc oarecare dar nici o
Cascada mica
Catrenele de la valaisans
(tradusa sin franceza de Alexandru Andritoiu) 1 Tu, Nympha, reimbraci un strai ce te dezbraca iara; extazul trupului ti-l dai rotundei unde,
Dintr-o copilărie
trad. Eugen Jebeleanu
Amurg – tezaur – în odaie-nchis, în care sta copilul cufundat. Și mama cînd ușor intra, ca-n vis în scrin o sticlă tremura ciudat. Simțea cum de
fara titlu
livezile
(tradusa din franceza de Alexandru Andritoiu) 1 In seara asta inima mea face sa cante ingeri cari nu pot uita... o voce care parca-ar fi a
Texte în alte limbi:
Arrêtons-nous un peu ...
Vergers
Arrêtons-nous un peu, causons. C\'est encore moi, ce soir, qui m\'arrête, c\'est encore vous qui m\'écoutez. Un peu plus tard d\'autres
Ce soir mon coeur fait chanter
Vergers
Ce soir mon coeur fait chanter des anges qui se souviennent... Une voix, presque mienne, par trop de silence tentée, monte et se décide à
Cette lumière peut-elle
Vergers
Cette lumière peut-elle tout un monde nous rendre ? Est-ce plutôt la nouvelle ombre, tremblante et tendre, qui nous rattache à lui ? Elle
Combien a-t-on fait aux fleurs
Vergers
Combien a-t-on fait aux fleurs d\'étranges confidences, pour que cette fine balance nous dise le poids de l\'ardeur. Les astres sont tous
C\'est qu\'il nous faut consentir
Vergers
C\'est qu\'il nous faut consentir à toutes les forces extrêmes ; l\'audace est notre problème malgré le grand repentir. Et puis, il arrive
Der Ölbaum-Garten
Aus: Neue Gedichte (1907)
Er ging hinauf unter dem grauen Laub ganz grau und aufgelöst im Ölgelände und legte seine Stirne voller Staub tief in das Staubigsein der heißen
Combien de ports pourtant...
Vergers
Combien de ports pourtant, et dans ces ports combien de portes, t\'accueillant peut-être. Combien de fenêtres d\'où l\'on voit ta vie et ton
C\'est le paysage longtemps ...
Vergers
C\'est le paysage longtemps, c\'est une cloche, c\'est du soir la délivrance si pure -; mais tout cela en nous prépare l\'approche d\'une
Einsamkeit
Die Einsamkeit ist wie ein Regen. Sie steigt vom Meer den Abenden entgegen; von Ebenen, die fern sind und entlegen, geht sie zum Himmel, der
Die erste Duineser Elegie
Duineser Elegien
Wer, wenn ich schriee, hörte mich denn aus der Engel Ordnungen? und gesetzt selbst, es nähme einer mich plötzlich ans Herz: ich verginge von
Ernste Stunde
Wer jetzt weint irgendwo in der Welt, ohne Grund weint in der Welt, weint über mich. Wer jetzt lacht irgendwo in der Nacht, ohne Grund
Gebet
Nacht, stille Nacht, in die verwoben sind ganz weiße Dinge, rote, bunte Dinge, verstreute Farben, die erhoben sind zu Einem Dunkel Einer
Pietà
Jetzt wird mein Elend voll, und namenlos erfüllt es mich. Ich starre wie des Steins Inneres starrt. Hart wie ich bin, weiß ich nur Eins: Du
