Mihai Eminescu›Poezii

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ¬ înstelatul rege maur ¬ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre

Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-mi vindec, L-am chemat în somn pe Kama – Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un

Batranul Phoenix arde in vapaie Si din cenusa proprie renaste, Dar,spre-a-nvia mai mandru el din moaste, Ii trebui lina vantului bataie. As

Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină. Deasupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Și vântul mișcă

De ce regina noptilor E trista-ntotdeauna? Au nu stiti voi ca mii de ani Sunt azi de cand moare luna? Ca cerul mandru si deschis Ce stelele-si

Si era ploaie cu senin Senin cu ploaie, Salcamii ramurile-nchin Si le indoaie. Acuma toti ei infloresc De

O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr\' să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură

Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. Și dacă stele bat în lac Adîncu-i

Fetițule dragă, Nu te supăra dacă nu-ți scriu numaidecât după ce-ți primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-au apucat frigurile

O stea in reci namarginiri Au rasarit departe Si,tremurand,parca s-a stins Parc-a apus de moarte. Oricata vreme au trecut De-atunci si

Momoți, Scrisoarea de la 5 am primit-o în 7. Te rog să-mi spui dacă primești regulat scrisorile mele, căci și mie îmi vine ideea să le numerotez

A nopții gigantică umbră ușoară, Purtată de vînt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară Din aripi bătînd. Roz-alb-auroră, cu

Pe cînd nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sîmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mîne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul

CRITICILOR MEI Mihai Eminescu Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se

VENETIA S-a stins viata falnicei Venetii, N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri; Pe scari de marmura, prin vechi portaluri, Patrunde

There was, as in the fairy tales, As ne’er in the time’s raid, There was, of famous royal blood A most beautiful maid. She was her

There was, as in the fairy tales, As never in the time\'s raid, There was, of famous royal blood A most beautiful maid. She was her parents\'

What is Love ? Of pain so long and sore, That though thou shedd’st a million tears It still will ask for more. A passing token but from

O Mother, sweetest Mother, thy calling voice so dear, Through time’s dark mist resounding in rustling leaves I hear; Where quietly thou

So far it the is in lost blue Were your on star appears That for it\'s light to reach Has needed thousand years. Maybe that with years past it

The years have flown like long clouds over plains, And once they left me, they return no more, Nor will they charm me, as they did

Of the masts by thousands leaving Shores which many an ocean laves, O, how many will be shattered By the winds and by the waves. Of