[…] XII […] Oneghin: - Fără vorbe multe, Să recunoașteți că mi-ați scris… Eu v-am citit mărturisirea, Din suflet revărsând iubirea: Îmi

La salul cel negru privesc ca nebun Si-n sufletu-mi rece durere adun. Pe cand eram tanar si-n toate credeam, O juna grecoaica frumoasa

Eu te-am iubit și poate că iubirea În suflet încă nu s-a stins de tot, Dar nici neliniște și nici tristețe Ea nu îți va mai da, așa socot. Fără

\" Calule, ce ai? Þi-i teamă De nechezi cu capu-n jos? Nu mai scuturi dîrz din coamă, Frîul nu-l mai muști, focos. Nu te îngrijesc eu oare? N-ai

În stejărișul cel sălbatic Călugărul s-a afundat, Trăind tot trist și singuratic, În posturi, rugă și oftat. Cu o lopată preasmerită El și-a

….. Nu, n-am sa mor cu totul si sufletu-mi in lira, Lasand in tarna trupul, va dainui mereu; Cat timp poeti pe lume cantarile-si rasfira Slavit

(...) nu-i fericire-n lume, dar gandul liber este, demult visez o soarta tihnita ca-n poveste; rob ostenit, mi-i gandul demult sa fug de

Paseam cu suflet chinuit Prin reci pustiuri neguroase – La o rascruce s-a ivit Un serafim cu aripi sase C-un deget lin, adietor, mi-atinse

Salut in tine, singuratec loc, Un adapost de tihna creatoare, Unde suvoiul vremii mele curge Senin, in san de pasnica uitare. Al tau sunt. Curtea

In temnita umeda zac zavorat Un soim, in robie de mic, amarat, Tovaras al meu, ciuguleste-un hartan De carne, batand din aripi langa geam. Se

Vantu-n bezna zburda, zboara Si zapada rascoleste, Scoate urlete de fiara Ori ca un copil scanceste. (...)

Nesabuit, eu nu vreau, nu se poate Iubirea sa ma-ncerce ca-nainte, Caci linistea e mai presus de toate. Nu-ngadui inimii sa se-nfierbinte. Am

Fântână a iubirii, vie ! Doi trandafiri ți-aduc în dar . Șoptirea ta mi-e dragă mie , Poeticul tău plâns, amar . Mă scaldă ca-ntr-o rouă

(...) Chemai…. Eram inlantuit, Se sfasia sufletul meu: De-adanca patima vrajit La tarmuri ramaneam mereu. Ce sa regret? Si

Cand zarva zilei se preface-n soapte, Si-n pietele, de liniste-acum pline, Si-asterne umbra stravezia noapte, Iar somnul cu rasplata trudei

Noapte, nici un licărit ; Iar veghez ca-ntr-o pustie ; Picură monotonie Ornicul neobosit . Șoapta Parcelor vrăjește , Viața fuge șoricește

(...) O, soare sfant, luceste cat mai tare! Si cum paleste-o lumanare In fata zorilor, fara putere, Asa si falsa-ntelepciune piere In fata

Luna se strecoară- alene Printre ceți, cernînd scântei, Și pe Tristele poeme, Varsă trist lumina ei. Pe întinsul drum

În tăcere se-adunară Norii deși pe chipul meu; Soarta înciudată,iară Mă amenință din greu... Am s-o-ntîmpin cu răbdare? Îi voi mai păstra

(...) Licinu, scump prieten! Nu e mai bine oare Sa ne plecam visarii, Fortunei schimbatoare Urmand aceasta pilda de cinic intelept? Ce ne mai

Regină slabă a Cytherii, Să-mi piei din ochi! Și ieși în față, Tu, ce pe țări cumplit îi sperii, A libertății cîntăreață! Cununa frînge-mi mai

Eu am scris niste versuri, anume, Fara-a spune ca sunt ale mele. Un bufon a notat despre ele. Fara-a pune-n gazeta vreun nume. Dar aceste

De trec pe strada zgomotoasa Prin temple pline de m-abat Intre besmetici de-s la masa Eu de-al meu vis ma las furat. Spun: anii grabnic s-or

Printre cețuri mohorâte Trece luna singurea Și lumini posomorâte Se aștern pe alba nea. Ninge-ncet de-a lungul văii, Troica lunecă

De urlă fiara în păduri, Sau tună ca din mii de guri, Sau cântă-o fată prin răsuri, Orice ecou Se-aude în văzduhul

Prietena cu tample sure, Tovarasa de vreme rea! Cu brazii singura-n padure Astepti de mult sosirea mea. La geamul odaitei tale De veghe stai,

Te-avanti si tu, Ariste, ca altii spre Parnas, Ravnind, oricum, sa-ncaleci pe aprigul Pegas- Cautator de lauri pe cai primejdioase Dai

Desi purtand o grea povara, Careta luneca usor. Brav vizitiu, cu barba rara, Ne poarta timpul parca-n zbor. Trantiti in pernele

În mohorâte stânci izbind Nahlapii spumegă mugind , Și vulturi horă-n cer întind , Și gem păduri , Și piscuri albe se desprind Din

Suflă viforul afară Și pătrunde-n pod avan, Ba c-un urlet ca de fiară, Ba c-un plâns de copilan, Ba vuiește, ba încearcă Să ia stuful

Hefaistos te-a făurit Să fii în mîna răzbunării Străjer al libertății, pumnal nebiruit, Judecător năprasnic al hulei și-al ocării. Speranțe și

Într-un pustiu uscat, zgîrcit, Înțelenit și ars de soare, Ancearul stă ca un cumplit Străjer, stingher în larga zare. În ceasul rău

În temniță neagră și umedă zac. Crescut în robie, tovarăș posac, Un vultur de munte din aripi bătând Sub geamuri își sfâșie hrana flămând. Dar

Bătrână veștedă și bună, Prietenă din aspre vremi, În cuib de cetină străbună De când aștepți, de când mă chemi! Veghezi la geam neostenită Și

Tantarii si taunii cand roiesc Si-n bizait de critici te-mpresoara, Nu le raspunde - ca se irosesc Vorbele-alese-n larma lor murdara. Prin

Trec norii tot mai rar în lungul lor alai; O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai, tu-nvălui în argint și șesurile toate, Și golful ațipit, și

Glasu-mi, ce-ți trimite dulci și blânde șoapte, Tulbură tăcerea ceasului de noapte. Pâlpâie pe masă, trist, o lumânare. Se preschimbă-n versuri

Eu te-am iubit și poate că iubirea În suflet încă nu s-a stins de tot; Dar nici neliniște și nici tristețe Ea nu îți va mai da, așa socot. Fără

În liniștea grădinii, în mai, în noaptea grea, Privighetoarea peste un trandafir cânta. Nu simte, nu ascultă frumosul trandafir Când imnul

La dama de picas significa malevolencia secreta. Novísimo tratado de cartomancia Y en los días de lluvia se solían reunir a menudo. Y-¡que

На холмах Грузии лежит

Мороз и солнце; день чуде&#108