Proorocul
de Alexandr Sergheevici Pușkin(2003)
1 min lectură
Mediu
Paseam cu suflet chinuit
Prin reci pustiuri neguroase –
La o rascruce s-a ivit
Un serafim cu aripi sase
C-un deget lin, adietor,
mi-atinse pleoapele usor.
Profetici ochi marii deodata
Ca vulturoaica speriata,
Urechea mi-a atins abea
Si-un vuiet s-a starnit in ea –
Si auzit-am cum vibreaza
Tot cerul, ingerii zburand
Si monstrii-n fund de mari trecand,
Mladitele cum germineaza.
Si limba ce gresit-a mult
Apoi din gura el mi-a smuls
(Vicleana limba dezmatata)
Si limba ce-o luase drept
De la un sarpe intelept
mi-a-nfipt cu mana-nsangerata.
Din piept, cu spada rotocol,
El smulse inima-mi afara
Si-n gaura din pieptul gol,
Varat-a jar cu-aprinsa para.
Ca mort zaceam in tarna eu
Cand glasuit-a dumnezeu:
“Prooroc, asculta – tot pamantul
si marile sa ocolesti,
ca voia mea s-o-ndeplinesti,
si inimile omenesti
tu le aprinde cu cuvantul”.
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandr Sergheevici Pușkin. “Proorocul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandr-sergheevici-puskin/poezie/prooroculIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.