Adrian Paunescu›Poezii

Nu-i nicăierea pe pământ, Nici omenie mai frumoasă, Nici ceruri nu-s, nici munți nu sunt, Ca-n Bucovina mea de-acasă. Aici și cerul pare-un

Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge, și o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverență dinspre

Sunt un om liber, ceea ce eu gândesc singur, ceea ce eu scriu singur, noapte de noapte, poate ajunge, ziua, în mâinile voastre, sub ochii

Între o lacrimă Și o fântână arteziană Mai rămâne atât: Dreptul la rană. 12 Iulie 1987

Iubito, pe prispă ți-am pus O floare din lumea de sus, O floare din insula Marte, O floare a căilor moarte. Ea are petalele lungi, Suflînd

Ce mai faci, prin munți ce ți-l ascund pe bărbatul tău ce-a fost cioban, ce mai faci sub cetini și pe prund, ce mai faci, Vitoria Lipan? Duhul

O, pepenii iluminau cerul când se coceau, Cu urmele dinților de iepuri în ei, Stelele moi le mușcau, le sângerau, Cu purpurii averse de

Cum se agățau păstrăvii de fiecare rază de lumină, erau mai ușor de făcut captivi... Și noi, deasupra lor, cu lanterne în mâini. 21 August

Simple descărcări electrice, o mare uzură a filamentelor, voioșie în sufletele voastre, când vă strângeți la masa familiei, acesta e modul meu

Abia trăim în muntele fără apă, cu ochii căutând-o în zadar, mereu e-n preajmă și mereu ne scapă, ascunsă de o umbră de stejar. Și fagii o mai

E toamna în declin, Ce mici lumini rămân, Murim și noi puțin În orice stog de fân. Și, dacă-ți este greu, Așa cum îmi spuneai, Tu hai în

Nu toți ce care sapă în jurul tău vor neapărat să-ți dăruiacă o fântână cu apă proaspătă.

La hanurile unde am fost în tinerețe poterele care mă căutau s-au îmbătat așteptând și nimeni nu mai știe nimic despre fărădelegea care-am

Pe urmă când iarna de tot va cădea, cu inima ta lângă inima mea vom asculta și vom reasculta Siciliana de Nottara.

Iubito această țară e a noastră mai mult decât suntem noi unul al altuia.

Păsările călătoare Pleacă dacă-i frig și plouă, Pe uscat ca și pe mare Și dau lumea pe din două. Și învață cum să zboare Puii lor aflați în

Cetățile dau semne de oboseală, turnurile lor abia mai bat ora, grănicerii nebărbieriți au și plecat în muncile agricole, administrațiile corupte

Sunt semne de iarnă pe aer, pe ape la munte probabil a nins, îmbracă-te, Carmen, și vino aproape, păstrează cenușa incendiului stins. Pe foștii

We love rock and roll! Și-atâta poftă de cântec avem încât dacă s-ar pune lacăte pe instrumentele noastre, din lacăte, și tot am cânta, și-am

Starea de grație vine și trece, stânga e tulbure, dreapta e rece. Zestre ilogică și totuși zestre ca din noi înșine două ferestre. Judec

...O femeie ne face semn de pe marginea șoselei, oprim și-o luăm în mașină, și se urcă greu și se scuză: am proteză în loc de picior, mă

Din clipa în care pe lume o mamă pe noi ne-a născut, ca într-un proiect fără milă, urmăm un traseu cunoscut. Aproape că n-aș recunoaște acest

Andrei, copiii lui, Andreeas și Adrian și mama lor de bună voie Victoria, Carmen și eu ne aflăm la Cârlibaba, e toamnă, casa în care trăim e

În toată existența omenească nu a existat zidire durabilă dacă în ea nu a fost zidită o femeie.