Adrian Paunescu›Poezii

Telefon peste moarte În lumea numelor străine, Mă simt, și eu, un străinez, Iau telefonul lângă mine și n-am ce număr să formez. Trăiesc,

Enigmatici și cuminți, Terminându-și rostul lor, Lângă noi se sting și mor, Dragii noștri, dragi părinți. Chiamă-i Doamne înapoi Că și-așa

ȘI TOTUȘI IUBIREA, Adrian Păunescu Și totuși e stare de veghe Și totuși murim repetat Și

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului, Eu, fiu de țărani din fierbintele sud, Și Clujul e, tot, hohotire de clopote, Și pașii lui Blaga pe

Cum treci acum și apa e-n ruine, și-ți este bine și îmi este bine, aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi

Trenuri somnoroase pleacă întrebând Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând, Plec și eu din gară și tristețea-mi port Spre mirajul galben din

Știu unde Nu știu de unde, Nu știu de ce Și nu știu Pentru ce merit Dumnezeu te-a trimis Pe buzele mele.

Voi doi nu existați. Ceața aprobă, Când cade, faptul că sunteți deșert, Voi sunteți o părere și ca probă N-am cui să-i dărui ura sau gândul că îl

Ranit la piept de crivatul cainesc Ce-mi bandajeaza ranile cu luna Abia acum incep sa te iubesc Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna Si

Altceva nu-i nimic Și mereu mă complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. Dacă m-aș lua după pretexte, dacă-aș trage unde e

Pune-ți, copile, capul pe pernă, Te-așteaptă vise, prunc adormit, În vise viața este eternă, Cu ceruri blânde și fără sfârșit. Ce știi tu-n

Dumnezeu n-a murit, A fost doar obosit Și-a dormit un picuț dup-amiază, Rechemați-l la noi, Va veni înapoi, Mâna lui în icoană lucrează. La

Închide fereastra, perdeaua o lasă, Dă zgomotul mării afară din casă, Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec, S-ascult al rodirii și-al

Și totuși există iubire Și totuși există blestem Dau lumii, dau lumii de știre Iubesc, am curaj și mă tem. Și totuși e stare de veghe Și

Din cîți copii tot crezi că ai matale Prea bună maică, spune-mi care-ți este Adevăratul fiu a cărui mamă Te simți într-adevăr pînă la capăt. Nu

Mă voi feri ca de foc de pericolul Că dragostea să devină Obiect al meditației, Al speculației, Al filozofiei. Ferească Dumnezeu De acea

Să fie de dulce, să fie de vară, Să fie de iarbă ajunsă la brâu, Să fie de dragoste ultima oară, Să fie de pietre spălate de-un râu. Să fie de

Acestei tari de tainica sorginte Sa-i dati pamantul trupului ce sunt, Cand veti avea nevoie de pamant, Sa-i dati doi metri de pamant

Nimeni n-ajuta pe nimeni, Totu-i orgoliu si jale, Greselile sunt colective, Pedepsele sunt nominale Multa cenusa in aripi, Dar si mai multa in

Poarta-te bine, suflete-al meu, cu mancatorii de suflete vii, de esti cuminte vei mai trai ca servitor tolerat mai mereu Poarta-te bine, nu-ti

Poarta-te bine, suflete-al meu, cu mancatorii de suflete vii, de esti cuminte vei mai trai ca servitor tolerat mai mereu Poarta-te bine, nu-ti

El nu tine țară de-a doua Ca marmura albă în miei arde seul

Acestei tari de tainica sorginte Sa-i dati pamantul trupului ce sunt, Cand veti avea nevoie de pamant, Sa-i dati doi metri de pamant

Acestei tari de tainica sorginte Sa-i dati pamantul trupului ce sunt, Cand veti avea nevoie de pamant, Sa-i dati doi metri de pamant