Cosaș în fân
de Adrian Păunescu(2010)
1 min lectură
Mediu
E toamna în declin,
Ce mici lumini rămân,
Murim și noi puțin
În orice stog de fân.
Și, dacă-ți este greu,
Așa cum îmi spuneai,
Tu hai în brațul meu,
Ca fânu-n coasă, hai.
Se-ntunecă mereu
Și stelele s-au frânt,
E toamnă-n brațul meu,
E toamnă pe pământ.
Să-mi cazi încet la piept
Că n-ai scăpare, n-ai,
Cu brațul meu te-aștept,
Ca fânu-n coasă, hai.
Și numai într-un an
Ce-l simt, dar nu îl știu,
Curat și pmântean
Voi spune că-i târziu.
Te rog să nu mai vii,
Sunt un cosaș bătrân,
Și-n brațele pustii
Nu-ncape-un fir de fân.
Să mă mai lași, mai lași,
Să mai rămân, rămân,
Ca un cosaș, cosaș,
În niște fân, în fân.
(din vol. \"Apogeul firii\")