Bătrân
de Adrian Păunescu(2014)
1 min lectură
Mediu
Prea târziu te-am întâlnit în viață
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață
Ars prea mult ca să nu mă omori.
Totul e așa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simți că-ți este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.
Pofta mea te ține-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.
Sunt bătrân și te iubesc, pierduto
Și mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ți-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.
Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Și nu-i cale să întineresc
În zadar o înfășor în rouă
Totu-i un capriciu pământesc.