Ca o reverență, frunza
Drum spre Bucovina
de Adrian Păunescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverență frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.
(din vol. \"Apogeul firii\")
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Păunescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Păunescu. “Ca o reverență, frunza.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/adrian-paunescu/poezie/ca-o-reverenta-frunzaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.