"valse bizzare" – 6711 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
Vlase Laurentiu
-
11 poezii, 0 proze
value
0 poezii, 0 proze
DVdiana vlase
88 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
valeria
8 poezii, 0 proze
APAlin Popa
The value of life can be measured by how many times your soul has been deeply stirred. Nu îți cere niciodată iertare pentru sentimentele pe care le afișezi. Atunci când faci acest lucru, tu îți ceri practic iertare pentru adevărul din tine. Și puțini au puterea să pună în palma altcuiva emoții, într-o lume de măști și suflete goale. Sunt puține lacrimi sincere pe pământ – Marin Preda
34 poezii, 0 proze
AMAnatolie Melnicov
crescut pe malul riului din vale, unde toti hotii dau tarcoale
29 poezii, 0 proze
maleya popescu
primu razboi civil strada Dupa Vii la birtutu cel din vale
3 poezii, 0 proze
DBDimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul...
62 poezii, 0 proze
valse bizzare
de emilian valeriu pal
urla pînă spre dimineață băiatul meu băiatul meu nu i se mai vedea decît gura o stație de metrou în care atentatorii intrau cu bombe la fluierul piciorului l-au adus tot înspre dimineață la graniță...
De nicaieri
de Alexandru Costea
Armate bizare de scrum, Ganduri vechi de tutun Placeri pierdute Zambete vandute. Bufoni regi sau regi bufoni, Stapani fara mila Cotidieni pierduti in autobuze Drum fara de sens, Mergem cu toti Sa ne...
Cum razbate spre lumina
de Mihail Buricea
Cum razbate spre lumina Intr-un mod miraculos Dintr-o maree de tina Universul fabulos! Cum lumina e-nghitita De o mare de-ntuneric Anuland lumea sfintita De un Demiurg cucernic! Cum de ne trezim la...
tânărul cu mâinile de catifea
de Adina Ungur
domnișoara e cu leucoplastul de hârtie, insista tânărul cu mâinile de catifea, știa cât de urât mă irit la felurite soiuri de adezivi și substanțe bizare colate direct pe piele, știa că nu mint și...
Dar nu am reușit
de Cucu Constantin
Am încercat să nu ajung acasă, dar nu am reușit Așa că locuiesc aceeași casă goală Trăind din nou aceeași aiureală Cu inima bolnavă și suflet pustiit. Am încercat să te invit, dar nu am reușit În...
Poezia care produce și poezia “scoasă la produs”
de Gabriel Dragnea
Poezia care produce și poezia “scoasă la produs” Trăim cu toții, în fiecare zi, sentimente bizare, gânduri tulburătoare suntem martorii unor acțiuni care nu justifică majora noastră prezență în acest...
Grilu
de qasman
Greierii au cîntat de la poarta închisorii la altar Pe drumul filosofului pe care amîndoi îl știm La ora cinci nimic nu s-a întîmplat. Un fulger un geamat un semn ar fi schimbat Destinul unui om și...
teama nu mai e o palmă rece
de dan mihuț
când se liniștesc lucrurile nu-mi rămâne decât să privesc în gol și să le iau așa cum sunt; nu se pot întâmpla în aceeași zi prea multe. trebuie să-mi ofer un răgaz după ce mi-am impus acest...
Glasurile diminetii
de SERBAN IOAN DANIEL
Dintr-un vis o turturică s-a trezit și cântă iar Pentru ochiul depărtării ce s-aprinde ca de jar. Sorii nestemați ai nopții se sting palizi și dispar Când in zi mi se preschimbă luna obosită iar....
Eden
de Karam Anzulea
Pe cerul negru înstelat Se plimbă umbre furioase, Vântul șuieră-n înalt... E frig de intră până-n oase. Scoarța pomilor e groasă Și pe ea se scurge sânge, O străbat cărări bizare... Ceva din umbră mă...