Iubire
În fiecare început de zi,
Gândurile noastre se caută
Instinctiv, prin așternut,
Scăpate din brațele nopții
Rup un sărut dimineții,
Fug disperate în lume apoi,
Încovoiate de
Semirugăciune
Pentru tine aș scutura
Din pleoape de crini
Trandafiri,
Din Îngeri
Arhangheli
Cuvântul meu ar face.
Pentru tine aș ridica
Din sufletu-mi ateu
Un templu Dorului,
Poate un
Balada războinicului
Am obosit de-atîta luptă,
Prea multe răni mă strîng în brațe,
Prea mult sîngele jertfit Fortunei
N-a mulțumit-O pe deplin,
N-am reușit să zbor deși credeam
Că voi putea
Realism
Sînt departe de oameni,
Mi-e teamă să nu ucid
Cu dorul din mine
Tot ce mi-a mai rămas:
Singurătatea.
Sînt departe de oameni,
Îmi doresc măcar o dată
Să pot privi în oglindă
Fără
Lună plină
Fără cerul cu stele, visarea
N-ar fi decît un act sexual,
O penetrare surdă, absurdă,
A materiei.
Fără lacrimi, iubirea
Ar fi un articol de ziar,
O lectură fugară, la o
Ghinion în dragoste
Azi am avut întîlnire cu Moartea.
I-am luat coasa din brațe,
I-am pus în mînă o floare,
I-am smuls straiele de lucru,
Am înțolit-o în roșu aprins,
Am strîns-o cu poftă la
Apus
Vine o vreme
Cînd aripile ți se frîng,
Oricît ai încerca
Nu poți să le-ndrepți;
Tot ce-ai ridicat
Se transformă în praf,
Iar vîntul dușman
Îl împarte celor patru zări.
Vine o
Tăcere
“Fii fericit și iartă-mă
De am rostit ceva
Care te-a deranjat”;
Au fost cuvintele sculptate-n aer
De glasul ei ca un taifun,
Avea cenușă în priviri
Și mintea-mi obidită
Nu pricepea
Versuri goale
Ma-ngenuncheaza Viata
Si doare, a obisnuinta,
Fruntea pamintului
Oglindita prea des
In genunchiul meu.
In genunchi in fata Vietii
Stau, desi
Nu mi-e parinte,
Agonie
Stau si incerc
Sa ingrop
Amintirile mele cu tine;
Nu exista pamint
Destul de adinc,
Nu exista minte
Atit de ratacita,
Nu exista cer
Atit de inalt
Incit sa cuprinda
Esenta
Numai tu-mi spuneai atuncea
Că pășești doar pentru mine
Și că brațul tău se mișcă
Doar cînd eu privesc la tine.
Numai tu uitai cuvinte
Cînd zîmbeam și mi-era bine,
Sex făceai cu