Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cum razbate spre lumina

1 min lectură·
Mediu
Cum razbate spre lumina
Intr-un mod miraculos
Dintr-o maree de tina
Universul fabulos!
Cum lumina e-nghitita
De o mare de-ntuneric
Anuland lumea sfintita
De un Demiurg cucernic!
Cum de ne trezim la soare
Din a haosului vale
Intregind marea splendoare
Pe nemarginita cale!
Cum se scurg clipele noastre
In a spatiului genune
In strafulgerari albastre
Pierind nume dupa nume!
Cum rasar pe lume clipe
Din intunecimi bizare
Alergand dupa aripe
Spre nemarginita zare!
Cum se sting din cale stele
Transformandu-se in pulberi
Ce migreaza ca rebele
Sa formeze alti luceferi!
Cum invie omenirea
Dintr-o vesnica uitare
Cand ne nastem pe cararea
Plasmuirii planetare!
Cum dispare omenirea
Pe al cerului contur
Cand ne incheiem menirea
In momentul cel obscur!
Cum apar forme selecte
Din a curgerii substanta
Cu minunea congruente
Pe care le numim viata!
Cum ne pierdem in nestire
Intr-o clipa-n agonie
Si cu-ntreaga omenire
Ne transpunem in vecie!
Cum ne fuge timpul, Doamne
Intr-un ritm necontenit
Ducand toamne dupa toamne
In albastru infinit!
Cum sa facem Doamne sfinte
Sa-ntelegem rostul lumii
Sa putem merge-nainte
Dupa fulgerul luminii
Mihail Buricea
011.772
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
180
Citire
1 min
Versuri
49
Actualizat

Cum sa citezi

Mihail Buricea. “Cum razbate spre lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-buricea/poezie/187590/cum-razbate-spre-lumina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@luana-zosmerLZluana zosmer
Nu vom intelege rostul lumii Mihail, si-i chiar mai bine asa.Nu stiu de ce, dar am undeva senzatia ca sintem construiti sa intelegem o parte infima din ea si-oricit am dar din coate nu merge mai departe.Mintea aia de invirte ceasorinice o fi hotarit ca inca nu-i vremea sa fim suficienti de destepti ca sa ne asemanam intru totul ei si sa incepe sa facem pe tampitii mai mult decit facem luind viata si moartea in miinile noastre in mod categoric si definitiv.Prea destept pentru a intelege pe altii, prea prost pentru a se intelege pe el insusi omul ramine la conditia de \"facatura\" a cuiva peste poate de inteleginet si prea bun uneori sa ne judece la adevarata noastra nevaloare.Si-aici avem noroc.Ca facatorul si minuitorul nu gindeste fix ca noi, deformat, altfel pe bune ne-am duce dracu cit ai zice peste.
0