Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"nu înțeleg niarne"21944 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
42 rezultate

basarabia_nu_minte

ColecțieEbook3 texte

Basarabia nu minte - roman în pregătire

de Marius Marian Șolea

Clubul Poeților Dispăruți

Clubul Poeților Dispăruți

ColecțieRubrică3 texte

Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.

de Radu Herinean

CM

constantinescu mihai

AutorAtelier

biografie : CEI DE PE AGONIA.RO (POEZIE.RO) AU CEVA CU MINE PERSONAL CRED, PENTRU CA ORICE COMMENT AS LASA EI MI-L PUN OFFTOPIC , CHIAR SI CAND NU AU MOTIVE. AM UN TEXT AMARAT PE CARE L-AU REFUZAT PENTRU CORECTURA.. MA SCUZATI VA ROG FRUMOS ZEII POEZIEI SI A LITERATURII IN GENERAL, DAR NU INTELEG CUM UN TEXT NEMODIFICAT DIN ATELIER POATE DEVENI REFUZAT PENTRU CORECTURA !

1 poezii, 0 proze

NC

nadia chimion

AutorAtelier

M-am nascut intr-o zi cu mult soare , de aceea sint o persoana pozitiva , plina de viata si asta i-i datorez lui Adrian . Am vazut multe , am emigrat din tara in tara si abia acum imi dau seama ca nu inteleg sensul vietii . Dar sint optimista ca intr-o zi am sa reusesc sa-l descopar

1 poezii, 0 proze

Dumitru Florin-AdrianDF

Dumitru Florin-Adrian

AutorAtelier

Scrierile mele îmi vor defini biografia, iar biografia imi va defini scrierile. Pășiți cu grijă pe jarul meu...s-ar putea să nu vă înțeleg sonetele pașilor, iar mai apoi să vă confund cu umbre.

1 poezii, 0 proze

OB

oana blandiana betlevy

AutorAtelier

Ca fiecare , a trebuit sa fiu mai intai nascuta , deprinsa cu primii pasi , sa fiu iubita , sa iubesc, sa fiu dezamagita in rasfatul ce ma caracterizeaza, sa ma trezesc dupa un somn cuprins de lacrimi, sa invat ceva despre oameni , sa continui ceea ce nu mereu inteleg : viata. Asa cum in cateva ocazii din graba pasilor ceva m-a tintuit in poluatele intersectii , ademenindu-ma cu iluzia ca voi fi spusa cu secretul existentei , tot astfel mi-au pus ganduri in vorbe scrise si penel in mana pentru a le face vazute citirilor. Nu am o “biografie”, sunt o femeie care isi uita poeziile pentru ca nu le crede ale sale; dar recunosc ca simt o altfel de fericire trecand emotional prin ele; Sunt nascuta in Bucuresti, si traiesc monologuri voite a fi lirice pe scena virtuala a site-ului Agonia . Multumesc.

13 poezii, 0 proze

MV

Martinescu Vlad

AutorAtelier

Nu sunt o persoana publica. Colegii imi spun \"poete\" si nu prea imi inteleg pasiunea

10 poezii, 0 proze

Maria SideanuMS

Maria Sideanu

AutorAtelier

Sunt un om si ...totusi tind spre lumi straine de a mea...poezia ma destinde, ma face mai fericita, imi da putere sa inteleg viata...nu voi fi niciodata o mare scriitoare, ci doar o mare visatoare! ;) Have fun!

9 poezii, 0 proze

Mihaela LicaML

Mihaela Lica

AutorAtelier

Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!

1 poezii, 0 proze

I

Ina

AutorAtelier

Nu cred ca vreau sa scriu în această fereastră un CV cu date seci. Aș vrea sa spun ca sunt fericită că am avut o copilărie frumoasă, plină cu de toate, șotii și fapte bune, zâmbet și plânset, premii și diplome de la școală, priviri serioase și cuvinte de înțelepciune pe care le-am auzit de la părinți. Acum înțeleg că a fost pe atunci și prima dragoste, care a fost un pic stângace, dar care, cum îmi dau seama la moment, a fost sincera. Acum am ajuns acolo unde trebuie sa fii mai responsabila, mai puțin sincera, mai cu inițiativa, dar cel mai important este ca și aceasta etapa a vieții mele o ador la nebunie, cu greșelele făcute, cu iubiri nerealizate, cu prietenii și dușmanii, pe care ii ador la fel de mult.

8 poezii, 0 proze

Daria GordonDG

Daria Gordon

AutorAtelier

Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.

21 poezii, 0 proze

Apostu MihaelaAM

Apostu Mihaela

AutorAtelier

NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...

12 poezii, 0 proze

nu înțeleg niarne

de Rodica Lupu

nu înțeleg niarne spiritul acesta de comunitate dacă mai suntem îndreptățiți a-l folosi lumea s-a înstrăinat de lume fiecare târându-se ca reptila în propriu-i habitat chiar dacă aparținem aceleiași...

Atelier

e mult nonsens niarne

de Rodica Lupu

sunt confuză niarne e-atâta nonsens nu-l mai pot respira mă rupe în pro și contra argument nu înțeleg de ce semnificația unui cuvânt se divide în direcții contrare mi-ai spus că din pământ ne tragem...

Atelier

verdele ăsta niarne

de Rodica Lupu

verdele ăsta niarne se potrivește cel mai bine cu sângele meu prin el curg primele poeme ale ierbii lungi cât toate cuvintele vieții inima mea niarne pulsează-n afară tot ce-a pierdut prin artere-i...

Atelier

niarne port în mine o durere

de Rodica Lupu

niarne port în mine o durere asmuțită de vaietul firului de iarbă când se face verde ca și cum sângele meu e-nfierbere transformându-mi sufletul în clorofilă mă acoperă niarne o umbră totdeauna verde...

Atelier

haosul viețuiește după perdea

de Rodica Lupu

nu nu-l vedem haosul niarne viețuiește după perdeaua lăsată-n jos peste durerile semințelor bolnave dincolo de fereastră germinează confuzii absorbite în dansul dezordonat al materiei rotindu-se-n...

Atelier

mai mult ca oricând

de Rodica Lupu

mai mult ca oricând niarne simt că îmbătrânesc dar nu am chef să mor abia acum încep să înțeleg și eu câte ceva din viața asta care curge-n afară propriu-mi har mi se cerne prin măruntaie niarne și...

Atelier

semne...

de Rodica Lupu

atâta lumină niarne îmi curge pe piele acoperindu-mă cu semne mă despart de mine printr-un culoar care duce la templul cuvintelor mă-ntreb de mi-am ucis razele luându-le lumina și cât scrum a rămas...

Atelier

ezitări constrânse

de Rodica Lupu

așa am rămas niarne* condamnată să trăiesc cu abajurul tras peste viață să nu se vadă când arunc seara cuvintele agățându-le de umeraș când îmi las încălțările în sala de așteptare a viitorului...

PoezieAtelier