nu înțeleg niarne

nu înțeleg niarne spiritul acesta de comunitate dacă mai suntem îndreptățiți a-l folosi lumea s-a înstrăinat de lume fiecare târându-se ca reptila în propriu-i habitat chiar dacă aparținem aceleiași aglomerări sau deschidem aceeași ușă la bloc rămânem la fel de necunoscuți ca alizeul rătăcit la aurora boreală s-au schimbat mentalitățile niarne ziduri vechi ca niște turnuri roase de intemperiile unui război imaterial mai amintesc de urmele unei cetăți cu suflare nu mai avem timp și nici vlagă să strigăm când pleacă cocorii să-mpresurăm cetatea cu chiotul și extazul copilăriei nu mai știm să adiem prin istorie ca vecini am rămas doar colocatari revendicându-ne locul de parcare cum să treci mai departe ca ceasul când celălalt îți dispută-n comun prisosul dăinuim în tenebre într-un spațiu concentraționar fără replica revelațiilor din cuvintele care răzbat doar văzduhul ne pierdem spiritul niarne dincolo de el rămânem niște slugi tributari alergăturii fără să ținem cont că nu i-am descoperit antidotul 31 octombrie 2011