Căutare

iată urma de lup, e adâncă. mai jos, un om a murit în gând, un altul a început să se lingă din vârful unui copac, crezând că e lup. lupul cu coama răsucită, purtând între măsele iluzia din trupul omului răstignit pe pământ.

14 poezii, 0 proze

Estela Raileanu

"Copilaria e inima tuturor varstelor".(Lucian Blaga) Iata maxima, esenta careia imi dirijeaza activitatea de ilustrator in domeniul graficii cartilor pentru copii. Mai multe voi scrie data viitoare.

3 poezii, 0 proze

Stanescu Dragos Nicolae

daca nu am stiut ca ma nasc , iata paradoxal , nu stiu nici cand imi va sosi timpul sa mor.las treaba asta in slujba altora , daca va fi vreodata nevoie...de vreo biografie...

24 poezii, 0 proze

Vlasceanu Alexandra

Sunt in clasa a XI a C la liceul teoretic "G.M.Murgoci" Braila si am 17 ani. Iata-ma iar pe acest site dupa 4 ani de zile. Sunt studenta anul IV la medicina si pur si simplu nu imi vine sa cred ca aceste texte imi apartin. Par insipide. Poate chiar asa si sunt. Dar reprezinta gandurile si emotiile unei persoane care si-a trait si isi traieste viata cu o intensitate nebanuita. Asa ca fiti si voi ingaduitori.

11 poezii, 0 proze

miron

sunt un tip de viatza,care acccepta orice provocare...am foarte multzi prieteni si imi place sa fiu mai mereu in preajma lor...gata oricand de a inchega noi relatzii...nu stiu daca am zis undeva,am 25 ani...eu scriu de foarte mult timp,dar iata ca tocmai acum am ajuns si aici...am inceput prin a scrie textele unor piese rock...sper ca versurile mele sa fie si pe placul vostru...

7 poezii, 0 proze

Daria Gordon

Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.

21 poezii, 0 proze

elena dogaru

nascuta prin focsani(cred!)din parinti normali...am ajuns la concluzia ca se merita sa fiu cat mai nebuna sa pot supravietui in aceasta lume dementa...si iata-ma pe drumul meu acum in cautarea acelui lucru ce-mi lipseste inca...

21 poezii, 0 proze

Raluca Tarlungeanu

Totul porneste de la o incapacitate de comunicare, se nasc apoi texte care tin loc de exercitii de exprimare, se naste dorinta de a impartasi cu altii senzatii si emotii, se naste un pseudonim. Iata cum incepe o aventura in necunoscut, iata cum ma arunc in lumea voastra si-mi dezvelesc simturile si gandurile in fata spiritului vostru critic. Judecati-ma ca pe o necunoscuta dar cititi cu sufletul, e tot ce-mi doresc.

6 poezii, 0 proze

veronica balaj

Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...

9 poezii, 0 proze

iată niarne am lăsat și această iarnă

de Rodica Lupu

iată niarne am lăsat și această iarnă în urmă la marginea ei sporește o nouă lumină cu noi și noi taine de dezlegat tot nepătrunsul niarne așteaptă agonic avânturi noi să-i descifreze misterul ori de...

ascunde-mă niarne

de Rodica Lupu

iată niarne apăsarea se lasă pe umeri pe piept și memorie îmi atârnă greutăți de picioare până când mersu-mi strivește flamura gloriei rămân incapabilă niarne să-mi ridic călcâiul deasupra...

mi-e frică de-ncolăcirea șerpilor

de Rodica Lupu

mi-e frică niarne de-ncolăcirea șerpilor îmbrățișarea lor rece îmi albește și mai mult oasele apoi îmi sleiește vlaga puțin câte puțin până rămân doar un obstacol numai dacă aș păși peste capetele...

viața roade-n adânc

de Rodica Lupu

într-o zi niarne am plecat să-mi caut viitorul să-l așez cu grijă într-o celulă protejându-l de primejdii în urma mea oamenii vorbeau că viața nu iartă și cu oricâtă indiferență ne-am îmbrățișa...

doar ție îți datorez

de Rodica Lupu

doar ție îți datorez niarne că am rămas aceeași tu ai sărit să mă scoți din iadul ăsta chiar dacă totul nu este decât o nesfârșită durere toți avem o singură viață nimic la schimb în afara acestui...

Souris grise

de Marin Gurin

Cu șoricelul mult-iubit în doi Neînfricați ne urmărim în noapte În neamul meu nici urmă de eroi La el nu pot să știu, dar se prea poate. De cum adorm, el iese la plimbare Hodorogind de parcă-i...

iată niarne privesc deasupra

de Rodica Lupu

iată niarne privesc deasupra cum norii se frământă stârnind vijelii nimeni nu mai vede seninul și totuși la fiecare aruncare de ochi îl aflu lipit de fruntea și sufletul meu inima niarne înfrânge...

nu știu niarne

de Rodica Lupu

iată niarne cum anotimpul acesta își stabilește singur cât încape în el își ține evidența fiecărei nașteri și fiecărei ofiliri așa cum biserica ține evidența păcatelor își răspândește pe infinit...

ce ne lipsește niarne astăzi...

de Rodica Lupu

ce ne lipsește niarne astăzi mai mult decât ieri iată același asfințit mă privește fix în ochi dincolo de munții aceștia mă-așteaptă într-o deplină nemișcare tu nu-i vezi decât lăsarea de noapte dar...

miros de câmp

de Rodica Lupu

privește câmpul acesta niarne* este ca o copertă de carte ieșită din tipografie în celulele celulozei s-a impregnat mirosul cernelei și al cuvintelor scrise din câmp însă mirosurile țâșnesc ca apa...