ce ne lipsește niarne astăzi...

ce ne lipsește niarne astăzi mai mult decât ieri iată același asfințit mă privește fix în ochi dincolo de munții aceștia mă-așteaptă într-o deplină nemișcare tu nu-i vezi decât lăsarea de noapte dar însângerarea ce i se scurge prin venele străpunse de alergătura secundei dar febra care-i contorsionează trupul spre infinitul de-i întemeiază plecarea chiar acum sigur că simt niarne așa cum simt urma lăsată pe sufletul meu și pe vorba mea de dragoste rămasă ca o pată de neînțeles aș face schimb niarne cu acest asfințit să mă resorb zilnic până când voi putea să mă tolănesc pe timpul avid de dimineți numai atunci vorbele așezate pe propria-mi indiferență se vor auzi hăt departe până în miezul nopții unde sufletul meu demult se va fi întors la cele lumești 3 aprile 2011