niarne cine mai are timp să viseze

niarne cine mai are timp să viseze în timpul acesta ce crește și-n somn când ninge cu stări de neliniști peste-nțelesuri ce ne usucă verdele să fie prea târziu de descifrat singurătatea care gândește în vis care se umple de viitorul nepregătit numai și numai din solidaritate cu existența sau trezindu-ne-n gesturi viteze alergăm prea repede uitând mărturiile și-ntâmplările ar fi păcat niarne să le uităm memoria s-ar șterge și ne-ar durea sângele dacă ne-am aminti cine se-ngroapă-n uitare nu mai poate visa iar cine se plânge acela nu-și amintește atunci niarne singurătatea cel mai fioros organ terian va rămâne în noi vezi bine că ne împuținăm la un moment dat vom ajunge să locuim numai cu propriile noastre cuvinte visul o necunoscută zvârlită-n toate direcțiile ne va fi doar o lepădare statică 4 aprilie 2011