Poezie
Souris grise
1 min lectură·
Mediu
Cu șoricelul mult-iubit în doi
Neînfricați ne urmărim în noapte
În neamul meu nici urmă de eroi
La el nu pot să știu, dar se prea poate.
De cum adorm, el iese la plimbare
Hodorogind de parcă-i elefant
Eiiii destul, hai du-te la culcare
Pentru un șoarec bun nu îți ajunge tact.
Păi nu se poate așa, tovarăși
Somnul uman doar trebuie stimat
Asta a spus-o încă Petru Rareș
Când a venit să-l scoale un argat.
De la-mpărați iar la berbecii noștri
Sau oi? Adică șoareci, mai precis
Asta așa, ca să se „niare”proștii
Sau ca să iasă rima fix în fix.
Mi-am luat ceaiul dis-de-dimineață
Și simt că poate acuș am să adorm
Totul plutește ca-ntr-o deasă ceață
Doar șoricelul scump nu are somn.
Da poate el așa-i la mine, harnic
Nu am ce spune, tare-s bucuros
Dar cât n-aș plânge, e zadarnic
Să fie dară sănătos!!!
00929
0