Poezie
Printre ploaie
1 min lectură·
Mediu
Să pășești printre frunze ce vor să-ți tulbure ritmul
Să mergi printre ploaie în cadență de splin
Toamna face zilele mai scurte
Nopțile reci, pleoapele mai zbătute
Toamna aduce casele mai aproape
Strâmtând și așa ulicioarele nu prea late.
Pe alei se aude doar bocănit de castani
Viața se măsoară în secole, nu zile și ani
Apa-și croiește riduri spre râu
Cerul ne veghează cu-n surâs plumburiu.
Frunzele te cadențează în ritm de splin
Te simți coplesit de-al vieții destin
Stropi de apă în cădere-ți șoptesc
Totul are sens, totul e cu sens.
Fiorii te trec de umede șoapte
Te zgribulești tăcut și mergi mai departe
Toți te-au uitat, nu mai ești comestibil
Mergi prin mulțime, rămânând invizibil.
Timpul și-a consumat spirala
Ce-a fost odată n-o să mai doară
Ce-a fost odată nu va mai fi cum a fost
Cu timpul totul își schimbă din rost.
O caldă tristețe te învăluie pe deplin
Un zâmbet din stradă te face mai senin
Frunzele ce ning străzile clipocesc
Totu-i cu sens, noi avem sens.
00874
0