Marin Gurin

Cu șoricelul mult-iubit în doi Neînfricați ne urmărim în noapte În neamul meu nici urmă de eroi La el nu pot să știu, dar se prea poate. De cum adorm, el iese la plimbare Hodorogind de parcă-i

Să pășești printre frunze ce vor să-ți tulbure ritmul Să mergi printre ploaie în cadență de splin Toamna face zilele mai scurte Nopțile reci, pleoapele mai zbătute Toamna aduce casele mai

Oraș încătușat în metale hidoase Betonul armat îți divagă privirea Surul străzilor se depune în oase Aici bântuie moartea, nu nemurirea Miros înțepat de frunze strivite Înecate de ploi,

Uraa, afară ninge Ce bine iar mă simt Uraa, afară ninge Și iarăși vreau să cânt. Uraa, afară-i soare Și bine iar mă simt Dar ce folos din soare Dacă-n pustiu eu sunt Straniu... Uraa,

Din milioane de cărți S-alegi una, dar bună Din cîteva note S-alegi una ce sună. Când sunt mii de cuvinte Să vorbești cu un sens? O calitate prea rară Să te lași înțeles. Dintr-o grămadă

De secole tot ninge-n șir Și sufletul trage să moară Mă simt o țintă pentru tir Cui nu îi lene, să mă doară. De ani de zile nu văd oameni Ori au murit,ori sau ascuns Tu abia ești prima care

În pace să trăiesc cu orice zeu Zeiță, zeușor ori zeușoare Ce mult aș vrea, căci unu-s eu Iar ei sînt mulți și fără îndurare. Dar nu mă-ncordați cu ale voastre idei Eu pot să iubesc fără-a fi

Ne-am cuciulit pentru un os Pe din față,pe din dos Cine vrea și cine poate Să ai ce visa la noapte Visul cel din totdeauna Să nu te dezbați de turmă Ea să-ți fie mamă,tată Să ai țâța

La o margine de viață Unde de nimic nu-ți mai pasă Eu voi ajunge peste cîteva clipe Iară tu vei boci. Hohotele tale mă vor lăsa rece Te vei întoarce cu fața plînsă în pătucul cald Eu voi

„Principiu olimpic” Punct final.La revedere Ne despărțim.Plini de durere Nu te mai plînge.Totul va fi Bine și rău.Poate într-o zi O să-nțelegi.Așa e mai bine Din durere începe. Orice

Praf Ca plumbul aruncat să se oprească în oțel Ca ferul ce crapă izbindu-se-n fer Ca o apropiere a două ființe nevinovate Ca primul suflu ce aduce a moarte Ca primul plînset de

„R.A.M. II” Sînt mort sau uneori mai exist Fără de analize,sentimente,idei Joc roluri ca un simplu artist Dar roluri străine,înțelept obicei. Nu rîd ca un debil în continuu Și în suflet

„Separația puterilor în statul de drept sau teoria lui Ch. Montesquieu e încă pe fază” Puterea a patra,puterea a doua Puterea în lumea de astăzi e drogul În anumite feluri,aceleași norme Ni

„Uraaaaa” De unde atîta ură? Și toată e a mea? Vă mulțumesc din suflet Dar totuși aș mai vrea. Urîți-mă mai bine Decît să mă iubiți Căci ura nu permite Să vă-ndobitociți. Urîți-mă