Poezie
R.A.M. II
2 min lectură·
Mediu
„R.A.M. II”
Sînt mort sau uneori mai exist
Fără de analize,sentimente,idei
Joc roluri ca un simplu artist
Dar roluri străine,înțelept obicei.
Nu rîd ca un debil în continuu
Și în suflet niciodată nu-s trist
Doar uneori îmi schimb masca de chinuri
Pe o mutră de bolnav optimism.
Zîmbesc,sau poate îmblu-ntristat
Toate acestea-s niște farse de-a mele
Cîștig doar cînd înțeleg c-am ratat
Și ratez,dacă ajung ușor pînă la stele.
Poze furate din cărți ori din filme
Cuvinte-nvățate pe de rost înc’ de mic
Zile deșarte,poezii fără rime
Sănătos pe deplin și totuși calic.
Nu vreau să mor,însă dacă trăiesc
Nu o fac datorită voinței de viață
Vreau să fiu bun și pe toți să-i iubesc
De la așa dorințe totdeauna mi-i greață.
Iată,chiar și aceste versuri prostești
Par a fi pline de contradicții interne
Vorbe frumoase cu sensuri grotești
Te duc la pierzanie ca niște glasuri ondine.
Nu-mi pasă dacă mă vor crede nebun
Prea mulți sănătoși în ziua de azi
Turma totdeauna se-mbulzește pe-un drum
Eu vreau o cărare necunoscută de alții.
Iarăși laude goale sau iluzii pustii
False confesiuni de poet mediocru
Mincinos și cu mine,cînd înșirînd la prostii
Știu că gloata din jur îmi va stinge lin focul.
001168
0