Poezie
Ura să ne facă oameni
3 min lectură·
Mediu
Ne-am cuciulit pentru un os
Pe din față,pe din dos
Cine vrea și cine poate
Să ai ce visa la noapte
Visul cel din totdeauna
Să nu te dezbați de turmă
Ea să-ți fie mamă,tată
Să ai țâța garantată
Să-ți faci gusturi de porcină
Fără temeri,fără vină
Þi-au inoculat de mic
Lumea începe din buric
Și la pâncete sfârșește
De trăiești gospodărește
Ca un om bun și milos
De doamne-dumnezei fricos
Ciripim dar noapte bună
Cum nu-mparți,așa s-adună
Idealul meu cel mare
Chifteluțe și pârjoale
Idealul meu cel sfânt
Sa ne păzim prozelitând
Lipsa de valori în toate
Pân la moarte,după moarte
Să ne credem foarte practici
Sceptici și stratego-tactici
Noi deținem legea sfântă
Care sucește pământul
Poate nu pământul,țara
Daca nu țara, mahala
Nici mahala, dar pe mine
Important să fie bine.
La toate rudele mele
Cele mari și mititele
La nășel și la cei tineri
La cumătri, socri, gineri.
Ura să ne facă oameni
Să culegi ceea ce sameni
În „narcismul” lor trufaș
Cu slănină pe obraji
Mitocani și bădărani
Dobitoci dospiți cu bani
Porci și câini, broscoi fruntași
Cei mai șmecheri din garaj
Cei mai tari, frumoși, deștepți
Ca o cloșcă din coteț
Ca o muscă pe closet
Ca un băiet-cucuiet
Jeluiți pe sub pereți
În poziția de drepți
Ca o fată-mpielițată
Ca o bubă puroiată
Ca o rană gangrenată
Râme cu dorințe-nalte
Fără țară, fără carte
Fără mame și bunei
Alăptați de un cotei
Molcăluți și tari ca piatra
Că își sparge capul capra
Și se zgudură pământul
Sub copita lor cea sfântă
Și ne fac pe noi ca ei
Cu reflexe de viței
Cu virtuți măcelărești
Pentru o viață ca-n povești
Eu mai bine mor țăran
Prost, râios și fără bani
Bădăran, cârlan, ciocan
Derbedeu și gogoman
Decît înfoiat și la modă
Cu mașini, mobil, „i-pod-uri”
Cu brățări și cu „țepoane”
Eu mai bine crăp chiroane
Eu mai bine nu mă nasc
Decât mândru și fălos
Ca un curcan cîc…cios
Ca un gândac mofturos
Ca un câine fără os
Ce se gudură pe jos
Ca un bondar puturos
Ca un țânțar zgomotos
Care bâzâie de crapă
Și se-ndoapă, și se-adapă
Cu sânge proaspăt din covată
Ca o lacrimă de fată
Adorată, împopoțată
Răsuflată-n narcisism
Idealuri și fascism
Vorbe goale, extremism
Vorbe multe, lăcomism
Vorbe-nalte, idiotism.
Trupuri sfârtecate-n leși
Au mimat vecii întregi
Cu-a lor reguli, a lor legi
Cu-a lor ofițeri și regi
Turnuri, cai, regine reci
Cu pioni lași și viteji
Unde beți, pe unde treji
Cum n-ai da, o să plătești
Totul, că nu are rost
Să te plimbi-n sus și jos
Să te zghihui pentr-un post
Ca țânțarul puturos
Ca un mârlan răpciugos
Ca cel câine fără os
Vai ș-amar de așa viață
Viață legată cu ață
Viață ca de oaie creață
Seara, ziua, dimineața
Să trăiești condus de mațe
Viață, viață – poamă acră
Viață, viață – mamă soacră
Vremuri negre, neagră soartă.
00880
0