Poezie
Praf
1 min lectură·
Mediu
Praf
Ca plumbul aruncat să se oprească în oțel
Ca ferul ce crapă izbindu-se-n fer
Ca o apropiere a două ființe nevinovate
Ca primul suflu ce aduce a moarte
Ca primul plînset de proaspăt-născut
Ca prima trădare, ca primul sărut
Ca primul omor ce se scurge-n tăcere
Cînd ești la o șchiopă de-a lumii mistere
Cînd primul cuțit ți se prelinge sub coaste
Și tu rămîi singur, general fără oaste
Soldat fără arme, plămîni fără aer
Argilă scăldată de sînge și ploaie
O inimă roșie, strivită-n convulsii
Un creier zglobiu, pregătit cu soluții
O vreme frumoasă atacată din spate
Și un cer bătrînesc deasupra la toate.
Din țărînă noi vom face colb pentru arme
Să se joace copiii și a lor mame
Cu inimi reci, lipsite de spasm
Cu creiere ce se zbat într-un ultim orgasm
Cînd primul răget a cuiva nou-ucis
Îți sparge membrana și te rupe din vis.
Mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...
001555
0