"elegie copacilor" – 1690 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
VTViorel Tautan
Născut la Bocșa Română,jud.Caraș-Severin.Învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal - în Jibou,prima promoție - 1961,jud.Sălaj.Stagiu militar între 1961-1963. Bibliotecar la Sindicatul CFR Jibou ('63 - '64). Facultatea de Filologie la Cluj, cursuri de zi (1964 - 1969).Profesor de Limba franceză,limba latină, limba si literatura română la Liceul Teoretic "Ion Agârbiceanu" din Jibou (1969-1973; 1990-2008). Conducător de cerc - teatru școlar și teatru de păpuși la Casa Pionerilor /azi - Clubul Copiilor/ Jibou (1973-1990). Școala populară de artă - actorie și regie teatru (1973-1976). Debut absolut în "Viața Studențească" - 1965.Debut poetic în "Tribuna" din Cluj - 1982. Debut editorial cu placheta "Jurnal în răspântii", Ed. Dacia - 1997. Apoi: - "Gesturi în oglindă", Ed. Paralela 45 - 2002,"50"(monografia Liceului Teoretic "Ion Agârbiceanu" Jibou);"Elegia Civis Transilvaniae", Ed.Limes, 2010. Apariții în Antologii bilingve - română-maghiară:("Alb-Negru/ Feher-fekete" (1998),...
19 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
DUDamian Ureche
Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 15 ianuarie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. A publicat 21 de cărți, remarcându-se mai ales prin Elegie cu Francesca da Rimini și Spectacolul privirii. A fost redactor la revista Orizont.
17 poezii, 0 proze
GAGiovanni Arpino
Nascut la Pola, in Iugoslavia, Giovanni Arpino (1927–1987) s-a stabilit de timpuriu in Italia. A colaborat, in calitate de ziarist, la doua mari cotidiane din peninsula, La Stampa si Il Giornale. In proza sa, Arpino a investigat cu subtilitate conflictele care-l opun pe individ societatii, intr-un stil ce trece de la elegie la ironie si grotesc. Romanul Il buio e il miele (Intunericul si mierea, Humanitas, 2003) a fost ecranizat in doua randuri: in 1974 (cu Vittorio Gassman in rolul principal) si in 1992, sub titlul Scent of a Woman (cu Al Pacino – Oscar pentru acest rol). Carti: La suora giovine (1959) Un delitto d\'onore (1961) Una nuvola d\'ira (1962) L\'ombra delle colline (1964) Il buio e il miele (1969) Randagio e l\'eroe (1972) Il fratello italiano (1980) La sposa segreta (1983) Passo d\'addio (1986) (Info: Humanitas)
1 poezii, 0 proze
Roxana Gabriela Braniste
Premii Literare 1.Premiul National la "Festivalul de Poezie si Interpretare Critica EMINESCU" 2004 2.Premiul trei la "Conursul National de Poezie GEORGE COSBUC" 2004 3.Premiul I la "Festivalul National de Poezie COSTACHE CONACHI" 2003 mai 2007 Volumul de versuri "Minus patru elegia jumatate (3) septembrie 2008 Volumul de versuri "Lilith" 4.Premiul de Excelenta pentru volumul de versuri bilingv "Lilith", acordat de Revista "Oglinda literara", Focsani 5.Premiul Francofoniei, acordat de Societatea Poetilor Francezi, mai 2008, Paris
32 poezii, 0 proze
GAGrigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
JSJohannes Sommer
Ioan Sommer, în latină Ioannes Sommerus, (n. Pirna, 1542 - d. Cluj, 1574) a fost un învățat umanist transilvănean, originar din Pirna (în Saxonia, pe malul Elbei). A fost directorul colegiului umanist înființat de Despot Vodă la Cotnari (1562 - 1563), apoi profesor și director (1565 - 1567) al școlii de la Brașov întemeiate de Honterus, iar din 1570 directorul școlii unitariene din Cluj. În scrierile sale polemice a demonstrat caracterul irațional al dogmelor catolice și luterane, sprijinindu-se pe critica filologică și istorică a Bibliei. A fost primul umanist european care a dezvăluit izvoarele filozofice păgâne ale unor noțiuni ale teologiei creștine (ex. logosul). Sommerus este și autorul unei biografii a lui Despot-Vodă („Vita Iacobi Despotae”, 1574, publicată în 1587) și al unor elegii latinești în stilul poeților antici („De clade Moldavica elegiae XV”), în care narează întâmplările legate de sfârșitul lui Despot și de propria lui fugă la Brașov, și cântă, în spirit umanist,...
1 poezii, 0 proze
FAFlorența Albu
Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, satul Floroica, comuna Vâlcele județul Călărași - d. 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, București) - a fost un poet român. 1948 - 1952 Liceul Gheorghe Șincai București 1952 - 1957 Facultatea de Filologie 1963 - 1965 angajatã la ziarul "Scânteia tineretului" 1965 - 1995 angajatã la revista "Viața românească" Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță; 1955 - debutează în publicistică la revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului; 1961 - publică volumul "Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: Măști de priveghi (1968), Arborele vieții (1971), Petrecere cu iarbă (1973), Elegii (1973), 65 poeme (1978), Kilometrul unu în cer (1988), Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile. Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea,...
16 poezii, 0 proze
Corneliu Vadim Tudor
I. Poezii, Editura Eminescu, 1977 II. Epistole vieneze, Editura Eminescu, 1979 III. Poeme de dragoste, ură și spernață. Editura Eminescu, 1981 IV. Saturnalii, Editura Albatros, 1983 V. Idealuri, Editura Eminescu, 1983 VI. Miracole, Editura Albatros, 1986 VII. Elegii pentru vietăți, 1988 VIII. Recviem pentru mama, 1989
2 poezii, 0 proze
VCVirgil Carianopol
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român. Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri). Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învață carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură și tot, și pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeții, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme și ajungând după câțiva ani de pribegie, elev al Școalei de artificieri dela Arsenalul Armatei. Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieșind la iveală...
26 poezii, 0 proze
elegie copacilor
de FLOARE PETROV
arborii se dezvelesc de vise și de amintiri au rămas cu dorurile încrustate-n scoarță ei nu știu de arogante și de uneltiri și nu se iau cu furtuna la harță. aș vrea să fiu copac cu mii de muguri ca...
Elegie mîinilor
de Irina Monica Bazon
nu mă mai întrebați nimic ațipite peste coaja stearpă a hîrtiilor vă-ntindeți la soarele răsturnat sub nori oarbe la înclinarea spre voi a copacilor odată îmi scriați privirea pe hîrtii smulse din...
Elegie după toate elegiile cuiva
de George Ene
Erau acolo în mărăciniș niște pietre umblătoare și cântărețe de broaște care mai de care fălindu-se cu altceva unele către altele la căscatul zorilor când toată suflarea își lua adio de la stele...
Elegie de April
de Viorel Darie
Elegie de April Viorel Darie Vânturile, nemiloasele vânturi de primăvară, suflă cu putere peste satele de munte, zburlind dranița caselor vechi și îmbătrânindu-le pe cele noi. Zăpezile grele ale...
A treia elegie
de Denes Victor
1.Contemplarea Dacă te trezești, iată până unde se poate ajunge : Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iată până unde poate ajunge privirea, dacă se...
A treia elegie
de Nichita Stănescu
I. Contemplare Dacă te trezești, iată pînă unde se poate ajunge: Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iată pînă unde poate ajunge privirea, dacă se...
Florin Caragiu: Aici totul e viu
de Valeria Manta Taicutu
Florin Caragiu (născut în 1969 la Ploiești), absolvent al Facultății de Matematică și al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității București, după ce a publicat un număr impresionant...
A morții fruntea-i toată
de Dorina Șișu
O pânză albă își ascunde amara goliciune în dulcele cuvânt iubire. Legenda a încurcat culorile, sângele curge în linia vieții din palmele tale. Meritele unui om topește zăpada. Dușmănia e o părere de...
pantha rei
de Cătălin Al DOAMNEI
întotdeauna prima zi începe cu o elegie La-nceput am vrut să vorbesc rînd pe rînd cuvintele se transformau în cenușă fiecare om pe care-l întâlneam brusc devenea o urnă de cenușă ce faceți? pentru ce...
Se fac listele
de Florin Andor
am așternut pe hârtie scaieți și frunze noi de brusture le-am învățat să dea din aripi asemeni copiilor ce ne-au lăsat singuri în ușa altarului să trudim înainte de a debarca apoi am văzut freamătul...