Viorel Tautan

atunci, să uităm amintirile muntele-și amintește nostalgic apăsarea bocancilor grei pe spinarea-i măcinată de vremi și vremuri nisipul din marginea apei mângâie ca-ntr-o stare de

numai despre mine de-acum voi scrie numai despre mine, cum întâmpin dimineața cu zgomotele serii înfipte în creștetul memoriei cu fiorduri din ce în ce mai adânci cum

ELEGIA civis Transilvaniae, Crisii et Banati, VIOREL-GHEORGHE de CHYBUR * , natus in Bocșa Caraș-Severini, Anno Domini MDCDXLIII (1943), licențiat în filologie la Alma Mater

CULORI ÎN TREPTE * dans galben de spirală pe tronu-ncorolat al unei flori e o zi însorită în retina ochiului meu drept * petale vișinii acoperă altarul în dimineața

dialog interior tăcerile pe cărări macină vorbe de dragoste într-un minunat armistițiu a mea stochează paradoxul confecționat din reziduuri pentru o panoplie cu

ruine e vesel îngerul trist noapte de noapte cauți printre ruinele memoriei pe ai tăi așa cum sunt înveșmântați cu odăjdii ponosite ori în zdrențe strălucind peste oase cohorte de

îndurătoarele pietre 1. (trenul cu lotuși) orizontul poartă pe roți de fum trenul cu lotuși spre muntele din inima ta prin negura ca o stâncă pietre năzuiesc uitarea 2.

Haiku pierdut printre miniaturi în ramuri de-april fluturii galbeni se pierd printre petale * dansează pe-alei printre

Semne Te salut purtător de praf stelar! Simți că învelișul spiritului tău e calculat să nu provoace accidental vreo catastrofă cu greutatea-i, stricând echilibrul galactic. Câte rozaure

Semnele îndoielii Amintirea Doinei Mi-Tzu-Ko Patima adolescenței viețuiește disimulat sub epiderma adultului ce își refuză bătrânețea. Simți iubito târziu

Joaca în cinci tablou-universuri cu Soarele și Luna (se dedică Mariei-Uca Iov) 1. Ea se dăruiește Soarelui noapte de noapte, El,

Reporter Peste câteva zile o să știm mai multe, presupune un reporter sportiv pe canalul „România regional”, precum disimulat, stă scris în cărți, în antica Eladă

ADIO SAU BUN VENIT Suzanei, acum departe Sărbătorisem pe cineva dimpreună cu atleticul meu prieten – Poetul

Tu știai că rozaurele sunt femei de abur, când te-ai apropiat, una dintre ele, aleasa, părea coborâtă din lumina saloanelor funambulești imaginea ei ți-a măcinat instantaneu memoria. Ca

Ultimul spectacol (poem-scenariu) crispat, în așteptarea unui eveniment neașteptat ultimul păpușar între ecran și reflector însuflețește figurine de carton pe frontispiciu stăruie un anunț

INTERMEZZO PE CIRCUIT ÎNCHIS 1. Nestingherit trupul printre spiritele celorlalți cu obraji ofiliți clamează eufemisme într-o limbă străveche - păsările de curte scormonesc antractul

COȘMAR HILAR Se făcea d\'abord că umblam prin lume flancat de niște arătări cum semănau a oameni fiindcă între umeri purtau diplome și atestate parcă veneau de la un carnaval

Trebuia să se fi născut, hrănit, îngrijit, îmbrăcat în cuvinte noi sau, după disponibilități, în zdrențe multicolore, metafore se găsesc la anticariatul central, și, ajuns la maturitate, să fi