Poezie
atunci, să uităm amintirile
1 min lectură·
Mediu
atunci, să uităm amintirile
muntele-și amintește nostalgic apăsarea
bocancilor grei pe spinarea-i măcinată
de vremi și vremuri
nisipul din marginea apei mângâie
ca-ntr-o stare de hipnoză perpetuă
urmele tălpilor tale, iubito, în timp ce-ți poartă
povara umbrei spre barca salvamarilor beți.
aventura-ncepută alături de mine a-
cum se lasă ademenită de-un apus
în barca aceea fără cârmaci,
abandonată,
plutind pe-o apă cenușie,
pe când pescărușii intonează ode,
fenomen rar în viața mării,
să uităm amintirile, îmi strigi fericită
cu ochii în lacrimi,
(îți zăresc întinse ca un curcubeu aripile)
să uităm,
atunci, să uităm amintirile.
013.194
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Viorel Tautan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Viorel Tautan. “atunci, să uităm amintirile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-tautan/poezie/13954112/atunci-sa-uitam-amintirileComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCCCCătălina Cangea✓...trecerea de la peisajul montan la cel maritim e interesantă, dar sfârșitul mi se pare cea mai frumoasă parte din întreaga poezie!
0