am două mâini cu ele îmi înfig unghiile în coasta lui adam și țipă neajutorat
afară plouă fără dumnezei de gheață
știi că pe vremea asta
noi doi ne putem preface că suntem allan și maitreyi
ne apropiem încet de foc ne arde
ca pe niște calorii defrișate din borcanele cu gem și
nu-mi pasă dacă azi e ultima zi în care
se cântă despre fericire
ce-ar fi să ne ținem de o singură mână
văd în fiecare an cum cresc dorințele mele
ieri
Frank spunea glume cam proaste și râdea fără să știe
că pereții se îndoiau sub converșii mei când el pleca în spațiul virtual
unde nu există
nu știu nimic despre muzică
n-am reușit niciodată să încânt audiența
îi plictisea mereu altcineva storcându-le ochii ca pe niște lămâi învechite
pleoapele căscau, ploaia intra în sală ca într-un
pașii mei nu sunt de-acord
unul cu celălalt
aș putea să-mi trag un zâmbet pe față
să pierd lupta cu fermoarul sacului din nylon care-mi spune
discard all memories here până rămâi gol
de ți se
îmi amintesc mereu mâinile tale
povesteai de fiecare dată altceva și te
sorbeam ca pe o cană
uneori mă agățam în disperare
de o unghie crescută poate în exces
nu spuneam prea multe
mă
și totul se oprește la cifra
doi
de vara asta ploaia a intrat în mine prin
toate cearceafurile legate de ferestre
degetele încă bat un ritm al vișinelor
din cauza lor nu mai scriu cu
înghit literele una câte una și-mi dau seama
că nu am ce face
că moartea trece pe lângă mine ca și când un om
și-ar desface umbrela să miroasă
plasticul ieftin al mânerului - patrușcinci de litri
ridic de fiecare dată altceva pe umeri
nu trezesc oameni dezorientați să le umplu creierele
cu sângele revistelor poș-glem-a-no-re---xi--a
de dragul modei
arunc cafele aiurind pe vocea mea
oamenii poartă pălării pe dos își dau cu fond de ten / bărbații
ridică din sprâncene când văd șireturi desfăcute gulere întoarse /
ratează trepte se-mpiedică în golurile verzi
la radio auzi cum
ei îi plăcea toamna când îi ducea
frunze de pe bulevard
să-și pună în cafea / să simtă cum îl zgârie minutele-n șir adunate
pe geamurile cu tendințe de sinucidere \'\'iubito spune-mi
că n-am
avem goluri în uși
și ne mirăm / de ce
cădem în somn prin podea sau de ce
cafeaua are gustul acid
pe care doar ploaia îl împrăștie prin difuzoarele lumii /
o văd pe mama în oglindă
de
îmi beau cafeaua într-un loc pustiu / în oameni
e urât și ploaie
târăsc dimineți zgomotoase
după mine pe scări
aștept rafale
rafaeli și raveli înghesuiți
în autobuze și-n căști de