Poezie

Reporter; Portretul

(Cine sunt eu?)

2 min lectură·12 iulie 2009

Mediu

Reporter

Peste câteva zile o să știm mai multe, presupune

un reporter sportiv pe canalul „România regional”,

precum disimulat, stă scris în cărți, în antica Eladă

oracol orb.

Oare cât din ce știm azi vom uita? Legea compensației

universale îți va îngădui, ție, care lipsești de-atâția ani

din preajmă-mi, purtând stigmatul amintirilor trunchiate

să apari, cum?

Mă vei îmbrățișa, buzele strivite până la sânge

într-un sărut pe care te învățasem din prima seară

să-l primești transfigurată de uimire, până a ști

singur să fiu.

Cum să prevadă ar putea reporterul poimâine-le meu,

sau despre ieri-ul nostru comun și indestructibil va afla

mai mult decât noi? Timpul său nu coincide cu-al nostru

oricât ar vrea.

Portret

(Cine sunt eu?)

Iau ochii blondei de colo numai zâmbet, împreună

cu privirile-i șăgalnice, nasul copilului care

sparge zbierând pâcla zilei ar fi potrivit,cochilia

urechii o sacrific eu. Buzele-mi înfometate desprind

zâmbetul brunetei care tocmai trece pe lângă mine

deșirând pași spre groapa comună din asfalt.

Ce-ar mai fi?

A! Pomeți, sprâncene, bărbie, alunița, de la

chinezoaica invizibilă din vitrina cu lenjerie intimă,

părul, da, îl voi decupa de pe aripile corbului poesc,

și astfel te readuc la viață, așa cum Aphrodita

de-a lui Pygmalion înlăcrimată rugă s-a-nduioșat

și a dat viață fecioarei pe care-acesta o sculptase.

Cine sunt eu?

002.210

Viorel Tautan. “Reporter; Portretul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-tautan/poezie/13896472/reporter-portretul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.