Viorel Tautan

Am citit și eu poemele domniei-tale. Nu-mi displac. Sunt rodul impactului realitate și imaginația subiectivă, caracteristică a poeziei douămiiste. Au fluență și emoționează. Am întâlnit și defecte stilistice, dar se pare că acestea sunt neglijate de către unii poeți ai generației din care faci parte.Îți doresc să scrii pentru cât mai mulți cititori!

Deh, ce să fac, prietene Leonard Ancuța, nu reușim să emoționăm în egală măsură pe toți prin \"discursurile\" noastre. Chestie de generație și de acumulări în timp. Recunosc o componentă livrescă a textelor pe care le scriu (domnia-ta îi spui \"prețioziotate\"); mi-a fost acceptată de unii și refuzată de alții. Unora le place Bacovia, sau Ion Barbu, altora nu. Pericolul care subminează consacrarea unui scriitor este contaminarea stilistică și substanțială la nivelul generației. Îți mulțumesc că ai citit ce-am scris și ai reacționat!Face și asta parte din ceea ce teoreticienii numesc \"mesajul oerei\" :))

Da,in principio aveți dreptate, însă mă întreb, și vă întreb, cum să interpretez următoarea stare de fapt: În tomul domnului Alex Ștefănescu este amedată cartea de teatru a unui autor inclus masivei și excelentei lucrări a lui Mircea Ghițulescu, teatrolog și prozator recunoscut, \"Istoria Literaturii Române. Dramaturgia\", Ed. Arte, 2008, pag.825 ? Este doar o \"chestie de gust\"?
Atunci cum rămâne cu \"obiectivitatea demersului critic\"? Cine geșește?

Fără îndoială, și fără cel mai claustrant regret, avem de-a face cu Poezia - Adriana Lisandru, sinteză superioară locurilor comune supranumite truism-ic Talent, Inspirație, Forță a sugestiei, Noncomformism imagistic. Nota dominantă a unui nou canon, caracterizat prin lipsa de canoane, având un solid fundament turnat din betonul transparent al Informației culturale. Ne aflăm în prezența unui reprezentant ilustru al noului val de artiști ai cuvântului (folosesc masculinul în virtutea latinescului defectiv de gen POETA, -AE, unul dintre puținele substantive masculine aparținând declinării I, dominată de feminin). Cu adâncă reverență, afirm că nu e nevoie decât de o urare: Să ne fii sănătoasă la minte și la trup! (Artafilia nu cred că e o boală periculoasă)

Cred că literele române suntără pe creiere întregi și mult sănătoase (cât pot fi de citove creierele artiștilor autentificați prin talent și cunoaștere !), pe mâini iscusite și puernice, chiar și atunci când prea-enigmaticul zeu Bachus se hârjonește cu nimfele-muze în cercul înverzit al brațelor. Și mă simțăsc fericit în nefericita-mi invidie. \"Ce mare frumoasă avem!\" (M. Sorescu, Iona)Și ce valuri tinere și spumegate! aș adăuga eu umil. Felicitările sunt de prisos. Doar corala bucuria contează.

Am rămas și eu, precum ceilalți, cu ochii dilatați și gura căscată. Felicitări, stimabile, pentru aceste dezvăluiri! Quoi faire? ar întreba neamțul. Se cuvine să scormonim abitir și să cutremurăm birocrația secretă românească. S-auzim de bine! Amicalmente, Viorel Tăutan.

Multumesc si pentru aprecieri, si pentru sinceritate. Textele de mai sus au fost extrase de catre scriitorul Sf. Gyorfi Gyorgy, bibliotecar la Biblioteca Oraseneasca Jibou, din placheta \"Jurnal in raspantii\" si transferata pe Google. Sigur ca oricare produs al artistului poate genera impresii si sentimente diferite (iata un truiam). Stiu sa primesc si imbratisari, dar si palme. Am invatat sa nu raspund cu aceeasi moneda.Viorel Tautan