Damian Ureche
(n. 2 Sep 1935)
"Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la"
Oracol
Chiar daca mi se spune in oracol Ca nu mai am ce cheltui, n-ascult. Mai pot sa dau o seara de spectacol In cinstea unei lacrimi de
Noaptea Învierii
Bat clopotele lumii pe-ntinderile vaste Din nou ni se anunță o primăvară grea. Cel răstignit ne cheamă pe rana dintre coaste: Veniți să luați
Curge Dunărea de lacrimi
Pentru că ne-a luat recolta Celor douăzeci de toamne, Cum nu vii să-l scuipi în față Velerim și Þepeș Doamne? Pentru că ne-a luat chiar
Apel ecologic
Ca-n Biblie vin ploile acide Și fum și scrum rămâne-n urma lor Și raza de otravă ne ucide, Iar pulbera ne-o varsă-n viitor! Mor pești asfixiați
Italia
Doamna Europa Și-a dezgolit piciorul Pe jumătate, Jucându-se cu el În mare!
Alb imaculat
Mesteacăn lângă alb imaculat, Mai am un cer nepotolit și blond. De când cu duhul iernii ai plecat, Bătrâne, ninge strâmb pe mapamond! Ne sfâșie
Măria ta
Măria ta, nu este pâine, Românii sunt în prag de moarte Și-n loc de pâine vor cartoane Care se cheamă pașapoarte. Măria ta, noi știm de
Teiule
Teiule, tu nu dai fructe; Recunoști: rodirea doare; Numai tu din toți copacii Știi să te oprești la floare. Dar mireasma, dar mireasma, Care
Sfânta lașitate românească
Să loviți în mine Când împart cu ștabii Două Bucovine, Două Basarabii. Dacă pace-nseamnă Liniște impusă - Plânsul meu cântați-l Doar în
Adio și-un cer înstelat
Bongoiorno, srăina mea dragă, Mai iartă-mi un plâns demodat, Dar prea te-am pierdut și sunt singur, Adio și-un cer înstelat. Orașele mari ale
Chiar dacă
Chiar dacă mi se spune în oracol Că nu mai am ce dărui, n-ascult; Mai pot să dau o seară de spectacol În cinstea unei lacrimi de demult. Chiar
General de fluturi
De unde nori de lacrimi să adun Arzând pe lira mea, nefericita, Când iarna stinge, fără să se-ntrebe, Un general de fluturi ca Nichita. Poetul
Apel mondial pentru pace
Că și lupta pentru pace Atâta necaz ne face Că tv-ul bagă-n noi Numai filme de război Când vezi bombe pe terasă Îți vine să fugi de-acasă Și în
Parafrază
De la Nistru pân-la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta securitate!
Epigramă
Ori nu-i place adevarul Ori l-a blestemat Olimpul Când iubește pierde părul Și când scrie, pierde timpul!
Pe fâșie cu Nadia
Gimnasta Iubise țărâna aceasta Și printre dureri paralele Plonjase Carpații spre stele. Printre computere mute Gimnasta doi nou se arată Și
Riscul poetului
Se clatină clopotnița luminii Și pașii-s refuzați de munții răi, Iar până mâine m-arestează crinii Că am tânjit prea mult la sânii tăi. Chiar
