Poezie
Elegie mîinilor
1 min lectură·
Mediu
nu mă mai întrebați nimic
ațipite peste coaja stearpă a hîrtiilor
vă-ntindeți la soarele răsturnat sub nori
oarbe
la înclinarea spre voi a copacilor
odată îmi scriați privirea
pe hîrtii smulse din nori ce-și pregăteau ploaia
și pe care vase de sevă desenau hărți
spre ce mări vă-ntindeți
la cules de alge?
iubeam
pielea voastră nefardată
mirosind a uimire
ca de zori tăioși
înjunghiind orizonturile negre.
pielea voastră a cusut întrebările
le-a împachetat în cicatrici de plastic.
cu degetele încleiate în uleiul vechi
scurs din soarele toamnei
încerc să desfac de pe amintiri ambalajul expirat
013.031
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Monica Bazon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Monica Bazon. “Elegie mîinilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-monica-bazon/poezie/1745929/elegie-miinilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pielea mirosind a uimire, sugestia salvează ultima parte. Primele sunt prea epice, prea epopeice, stil Epopeea lui Ghilgameș
0
