Poezie
Îmbrățișare
1 min lectură·
Mediu
O clipă ochii mei au întîlnit
ochiul oglinzii rece ca un glob de clepsidră.
Linia timpului se rotunjise, prinsă
în gheața unei pupile albastre.
Raza privirii se-nșurubă
într-o spirala de cristale
și parcă aripi transparente pictate pe marmura luminii
se topeau în tonuri galbene, apoi roșii.
O, pe tîmplele oglinzii ce se-ncrețeau
ca de o respirare din adînc,
se iveau ochi de narcise
în locul în care lacrimi din privirea mea
cădeau ca o roua calda,
tremuratoare.
Era o îmbrățișare de ochi
în care privirile curgeau unele-n altele
vărsate din urcioarele irisilor
ce se-nclinară înăuntru, spre adîncul
sunător, de fîntînă
al oglinzii.
Prin ochii mei
Narcis se privea din nou.
003014
0