"Poemul ca loz câștigător" – 18111 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
poetul-si-portretul
poetul florian silisteanu si portretul sfintei distanțe
de florianstoian@aol.com florian stoian -silișteanu
Vachel Lindsay
Nicholas Vachel Lindsay - poet, idealist, trubadur - este numit uneori \'cel de-al doilea fiu faimos al orasului Springfield\'. Ca orice tanar din centrul Illinoisului, a fost crescut in spiritul virtutilor propagate de catre Abraham Lincoln, cel mai faimos rezident al orasului sau natal. Si, la fel ca acesta, s-a aratat fascinat de oamenii simpli, pe care de multe ori i-a surprins in lirica sa. A urmat Colegiul Hiram, in Ohio, timp de trei ani, inainte de a studia arta in Chicago si New York. In final s-a orientat spre poezie, un domeniu in care a cunoscut cel mai mare succes. Prima recunoastere a unui text al sau s-a produs in 1923, cand revista \"Poezie\" i-a publicat poemul \"Generalul William Booth intra in Rai\", despre intemeietorul Armatei Salvarii. Armonia interrasiala a fost o preocupare a lui Lindsay, poemul \"Congo\" (in care se refera la viata negrilor) fiind unul dintre cele mai faimoase ale sale. Si-a petrecut mare parte din viata calatorind prin Statele Unite,...
3 poezii, 0 proze
SHSinziana Hliboceanu
M-am nascut pe-un fund de mare...caci asa se spune, ca la poalele batrenei Tampe a fost candva o mare...am vazut lumina zilei in miezul fierbinte al verii, la 30 iulie 1983...parintii si bunicii mei mi-au insuflat dragostea pentru literatura, si in special pentru poezie inca din frageda pruncie... Liceul l-am facut tot la poalele Tampei, la Colegiul National Unirea, clasa de Filologie, unde, sub indrumarea domnului diriginte Viorel Micu am inceput in anul intai sa iau parte la cenaclul literar al liceului si in scurt timp, mi-am vazut tiparite, franturi de ganduri si de inima in revista liceului- "Alpha". Am facut parte din colectivul de redactie pana in ultimul an,cand, sub ocrotirea si indemnul scriitorului si profesorului meu de Literatura Universala, domnul Nicoae Stoie, mi-am facut duplex-debutul(impreuna cu o colega si prietena buna) in "Foaie pentru minte, inima si literatura", editia din 23-24 februarie 2002, cu poemul in proza "Adam si...Eu"... Din nefericire intrarea mea la...
23 poezii, 0 proze
BPbogdan o. popescu
Bogdan O. Popescu s-a născut la 8 martie 1971, în București. A absolvit în anul 1996 Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din Capitală. Din 1997 lucrează ca medic în Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgență București. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului (SLAST) și a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Cărți publicate: „La revedere, prințesă”, editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar „Marfă” (antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa), editura Salut, 1996 „Poemul de gardă”, editura Celsius, 1999 „Pisica neagră, pisica moartă” (împreună cu Traian T. Coșovei), editura Crater, 2001 „Leul de după extravaganțe”, editura Cartea Românească, 2002 „Mașinăria de uitare”, editura Național, 2004 „Poeme în loc de tutun”, editura Brumar, 2007 "Aerobiciclete", editura...
18 poezii, 0 proze
AMAndrei Mureșanu
Andrei Mureșanu (n. 16 noiembrie 1816 în Bistrița - d. 12 octombrie 1863 în Brașov) a fost un poet și revoluționar român din Transilvania. S-a născut în Bistrița, într-o familie de țărani. A studiat filozofia și teologia la Blaj, a fost profesor la Brașov începând cu 1838. A început să publice poezie în revista "Foaia pentru minte, inimă și literatură". A fost printre conducătorii revoluției din 1848, participând în delegația Brașovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), a devenit imn revoluționar - a fost numit de Nicolae Bălcescu "Marseilleza românilor". Din 1990, el a devenit imnul României. După revoluția din 1848, Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară a murit în Brașov în 1863. Andrei...
9 poezii, 0 proze
APAlexandru A. Philippide
2 martie 1900 se naste, la Iasi, Alexandru A. Philippide, fiul lui Alexandru I. Philippide (filolog cu renume și academician) si al Lucretiei. Debuteaza in revista " Insemnari Literare" cu poemul "Cintecul citorva". Un an mai tarziu debuteaza in proza. In 1922 apare volumul de poezii " Aur sterp" care include si poezia de debut. In 1942 vede lumina tiparului singurul volum de proza al scriitorului " Floarea din prapastie". Traduce in limba romana nume sonore ca Voltaire,Cehov si Novalis despre care spune "Am pastrat o dragoste statornica lui Novalis, iar romantismul german e pentru mine o gradina interioara a carei cheie intotdeauna ma voi feri s-o pierd". 1930 - 1945 colaborator la " Adevarul Literar si Artistic", " Viata Romaneasca", "Cuvantul Liber", "Gandirea", "Vremea", "Revista Fundatiilor" iar din 1945 si la "Victoria". Primeste Premiul de Stat pentru versiunea Romana a poemelor lui Lermontov. In 1968 apare volumul de eseuri " Scriitorul si arta lui" cu o prefata a autorului....
23 poezii, 0 proze
APAnton Pann
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann. Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani. OPERA Calendarul lui Bonifatie Setosul Versuri musicești Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837) Călătoria Însoțirea Luniță luminătoare...
16 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
KPKenneth Patchen
Kenneth Patchen s-a născut la 13 decembrie 1911, în orașul Niles, Ohio. A decedat la data de 8 ianuarie 1972, la Palo Alto, California. Provenind dintr-o familie săracă este nevoit, în copilărie, să muncească într-o fabrică. În anul 1920, sora sa cea mai mică, Kathleen, moare accidentată de un automobil, iar acest moment nefericit din viața sa este evocat de scriitor în poemul ,,În memoria lui Kathleen''. Face studii superioare la Universitatea din Wisconsin. În anul i933, se îndrăgostește de Miriam Oikemus, cu care se căsătorește. Scriitorul se remarcă, de-a lungul vieții, ca un fervent pacifist. Cele mai importante cărți ale lui Kenneth Patchen sunt: ,,Prima dorință și testamentul'' (1939) ,,Regatul întunecat'' (1942) ,,Trezirea din somn'' (1946) ,,Poeme umoristice și de protest'' (1954) ,,Poemele de dagoste ale lui Kenneth Patchen'' (1960) ,,Argumentul inocenței''(1976, postum). *** Before the Brave, 1936 First Will and Testament, 1939 The Journal of Albion Moonlight, 1941 The Dark...
6 poezii, 0 proze
Ion Pogan
Ion Pogan este pseudonimul literar al lui Vasile Florin Tărăbuță (1905-1968), poet român. Primele sale cărți, ”Liniște și comori” și ”Relief”, prezintă, conform criticilor, o lirică de extracție argheziană, pe când placheta ”Zogar” (insolit intitulată după un câine care apare ca personaj în majoritatea poemelor din carte) se apropie de ermetism (amintind de Ion Barbu din poemul ”In memoriam” și nu numai). Opere * Liniște și comori, 1929 * Relief, Cartea Românească, București, 1932 (cu un portret de pictorul Dem.) * Zogar, Colecția Scriitori români contemporani, Fundația pentru literatură și artă, București, 1936 * Lavine, Cartea Românească, București, 1943 * Crizantemele lumii, Editura pentru Literatură, București, 1969 (cu prefață de Ion Biberi)
1 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
Poemul ca loz câștigător
de Ștefan Augustin Doinaș
Vă spun: \"E neagră\", însă nu e neagră. Vă spun: \"E cioară\", însă nu e cioară. Ordinea ciorii negre este alta. Vă spun: \"E verde\", însă nu e verde. Vă spun: \"E iarnă\", însă nu e iarnă. Dar eu...
agonia.ro
de Adi Cristi
Trezirea sau trezeala! Gata cu lenea! Gata cu indiferența și lehametea! S-a adus marfă proaspătă la colț de stradă sau colț de elefant. O floare de colț a înflorit pe mâinile întinse de intenția mea...
universul poetic al lui Liviu Nanu
de Cosmin Dragomir
Acest articol este destinat în exclusivitate acestui sit, este primul dintr-o serie mai amplă, și promit că în viitorul apropiat voi mai posta pe sit un alt text referitor la cartea lui Liviu Nanu ,...
Prietenia arcadelor pontice
de Ioan-Mircea Popovici
Motivul pentru care stau de vorbă cu lumea este acesta. Așa am crescut, de când mă știu. Dacă ești ancorat în ale tale, cele de ieri se continuă azi... Parcă-l aud pe Pișta, vânzătorul de loz în...
Poemul ca o frapieră de argint
de Vasile Mihalache
Să arzi manuscrisele repudiatelor liniști Ascunsele scrieri cu sânge de fiară-ncolțită! Vorbire cu sine este poemul acesta, Un zbor razant deasupra pădurii Crescute din sâmburii îndoielilor viitoare-...
Poemul ca vorbe
de felix nicolau
Deși s-a spus despre Bogdan Ghiu că ar fi un textualist îndârjit, ca mulți dintre optzeciști, în noul său volum de versuri apărut la Cartea Românească în anul 2006, ( Poemul din carton ). Urme de...
Poemul ca somație a lecturii
de Ștefan Augustin Doinaș
El nu e această lumină, nu poate. El nu e un lucru în sine, ci toate. El are-opintiri și reacții netoate. Citiți-l încet. El e însuși încetul. Primiți-l discret. El e însuși discretul. El n-are a...
poemul ca definiție
de Andrei Novac
eu sunt răul care te lasă fără echilibru, de parcă, fantomele care îți tulbură gândurile ar fuma când fug, eu îmi fixez ceasul, întotdeauna, pe timp de ceață, îi schimb bateriile, apoi, merg acasă și...
Poemul ca stare
de Ion Scalen
Poemul e o stare ciudată, anarhică poate, oricum mereu deasupra e irealul ca senzație domestică. Întind mâna și strig: sunetul, ah! sunetul există... vidul, ah! vidul există... (logic, nu?) Știi,...