Poemul ca loz câștigător
de Ștefan Augustin Doinaș(2010)
1 min lectură
Mediu
Vă spun: \"E neagră\", însă nu e neagră.
Vă spun: \"E cioară\", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun: \"E verde\", însă nu e verde.
Vă spun: \"E iarnă\", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.