Acvarium (fragmente)
de Ștefan Augustin Doinaș(2010)
2 min lectură
Mediu
I
Gong flasc.
Dar eu nu \"meditând la secoli
ca scoicile\" ascult cum clipocește
Istoria: - ci ulcerat, cu ochii
măriți de sare, și ținând în mână
o trestie cu floare de cerneală.
(...)
III
Superbe astre, dincolo de pragul
șederii mele, se arată celor
cu văzul dublu.
Da. Când visătorii
se uită-n jur, tot spațiul dintr-odată
se face pâlnie, și viitorul
- ca o cișmea - se varsă brusc în lucruri.
Ferice-atunci de cei ce știu să stea
de vorbă cu arătările! Profeții,
cei care văd prin timpuri ca prin lupă,
întotdeauna au la îndemână
un parc, și nebunia lor - spre seară -
e născătoare de statui, vorbește
cu ele sfătuindu-se-n elină.
(...)
V
Când unei Abstracțiuni i se dau brațe,
și cap, și orizont, - care icoane
nu se cojesc? Și cine nu se simte
în stare să răstoarne zodii?
Iată:
răspunsu-i gata, și servit nainte
de-a apuca să întrebăm - pe tavă:
un mic dejun compus din raci și miere
VI
Totul e transparent. Cel ce se uită
prin noi ne vede mâine. El dezgroapă
din noi, ca dintr-o mistică livadă,
cireșu-abia plantat - ca să-i măsoare
cu grijă rădăcinile, și strigă:
\"S-a prins! S-a prins!\"
Și pruncii suie sprinteni
în crengi, și mușcă fructele abstracte.
(...)