Mistrețul cu colți de argint
Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de os
Astăzi ne despărțim
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât de
cheia
el nu știa ce broască are cheia dar era domn așa se prenumea el deschidea și închidea de-aceea a vrut s-o vîre și-n urechea mea el era tare
Text și comentariu
că poate să apară și iată-l întîmplarea voința mea tot una așa precum am spus copilăria dulce ca mierea și ca floarea și timpul abstracțiune de
Doar tu
Când omul, prăbușit, la început, în iarba dușmănoasă și-n țărână adulmecă-n țârâșul greu, pe-o rană, miresmele ce se-nălțau din lut și,
Elegie
Candva fecioarele acestui astru ieseau sin casa, gangurind abia, purtand pe umeri ca un scut albastru o frumusete limpede si grea. Iar umbra ei,
Don Juan în delir
O, de-aș ajunge să adorm odată!... Mă doare ochiul de minuni și fum. Vreau să se-ntoarcă toate și să bată, să salte inimile vechi din
Elegie în gamă majoră
Să nu-ți faci chip cioplit din mine și nici să nu te-nchini sub fum înalt. Frumusețea mea de bronz păgân rămâne un idol pentru cerul
Balada întrebării lui Parsifal
Cândva, într-o câmpie legendară, un vechi castel de bronz tânjea sub prav. Durerea-l bântuia ca o fanfară pe dinăuntru și pe dinafară, căci
Poetul ca negustor de zăpadă
O dată cu-nceputul primăverii, cînd neaua piere și copiii, dornici să rîdă de cei mari, găsesc în locul troienelor doar frați, părinți - doar
Sf. Gheorghe cel fals
Acum vreo cîțiva secoli într-o seară, trimisul diavolului pe pămînt intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară, purtînd la glezna vînătă de
Exista
exista o multime de chipuri in care n-am sa te pot pastra exista milioane de cuvinte ce-mi vor putrezi in ureche exista o iarba care se
Astăzi ne despărțim
Astăzi ne despărtim Astazi nu mai cantam, nu mai zambim. Stand la inceput de anotimp fermecat, astazi ne despartim cum s-au despartit apele de
Urma
Mi-e sufletul ca marea ce-adesea impresoara o urma nevazuta de nimeni in nisip. E oare talpa celui care-a trecut aseara? Sau numai prevestirea,
Caligrafie japoneză
O, ce nalt naufragiu! Singura luntre are vîsle de pene.
urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia codrul din creștete Dumnezeu mă soma c-o nuia moale: rostește-te! mă rosteam însă cum să-mi
Oracol mut
Da: scoica moartă, peștera adîncă răsună ca o inimă. Dar ce-i maimuțăritul glas născut din stîncă, sau zvonul din cochilii, pentru cei ce vor să
Arie și ecou
atît de puțin că prisosul inundă atît de durabil că a și dispărut ca gemenii-n nucă stau evii-n secundă popoare întregi locuiesc un sărut atît
Mică baladă cu bufnițe
Trei bufnițe îmi ciuguleau azi-noapte, privirile. - Ah, sînt aproape coapte: le-a pîrguit cu grijă (zicea una) chiar viermele ce-mbujorează
Acvarium (fragmente)
I Gong flasc. Dar eu nu \"meditând la secoli ca scoicile\" ascult cum clipocește Istoria: - ci ulcerat, cu ochii măriți de sare, și ținând în
Lupul singuratic
Iubita printre arbori nu se ivește. Jos, într-o rîpă umbroasă ca-ntr-un ungher, stau dumnezeiește bătut leneș de-un vînt ca și mine
Puiul de struț
Cu capul scos din găoace ca un breloc, Sfîntul Ioan se desface speriat de ceas și de loc. E ud și gălbui. E nădușit. Ghearele încă nu i-au