Psalmul LII
de Ștefan Augustin Doinaș(2006)
1 min lectură
Mediu
Tu, Doamne, geometrul unui Cerc
spre care tind atâtea seminții
de noi figuri, - pe mine care- ncerc
să pier în Tine, ai să mă susții?
N- aștept nici Verbul Tău de foc, nici pasul.
Rotește- ți peste mine doar compasul.
Triunghi, înscris într- un pătrat nătâng,
ce se visează zilnic pentagon,
eu sunt, Isuse, gata să mă frâng
și să mă pierd cu Tine- n alt eon
tânjind spre- un număr infinit de laturi,
cu forma Ta divină să mă saturi!