"Plutind spre nicăieri..." – 2911 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
CPCătălin Precup
Cătălin Cosmin Precup, artist vizual, născut în '81 la Tîrgu Mureș, absolvent de Liceu de arte, apoi studii universitare și postuniversitare la Universitatea de artă și design din Cluj-Napoca, în prezent trăiește și activează în București. Trebuie spus de la început că nu mă interesează etichetele și că nu fac mare deosebire între actele creației, fie că e vorba de pictură sau de poezie. În acest sens se poate zice despre pictura mea că e o poezie vizuală. În general, textele pe care le creez sunt fie transpuneri ale unor idei pe care nu le-am pictat sau desenat și care capătă prin scris o expresie și o formă mai adecvată, fie sunt (ca) niște prelungiri/corespondențe/completări/replici, cîteodată combinîndu-se, la propriu, cu imaginile. Din această cauză, dar și datorită faptului că lucrez ca un alchimist, scriu sporadic iar de multe ori revin, retușez, reciclez, finisez, arunc (poemele de aici vor avea aceeași soartă, în curînd, mai ales că au cam îmbătrînit), demersul putînd părea...
8 poezii, 0 proze
Plutind spre nicăieri...
de Robert Mihai
Te iubesc scândură de lemn, te iubesc, te rănesc egou de fier înfierbântat în cer, totuși, parcă mă vei duce în corabia plutitoare, plutind agale în ultimul paradis gol, remușcări goale în piese...
Lalea pentru o femeie...
de Robert Mihai
Trei caractere efemere, durere în tăcere, floră particulară, semi\'nazală... valurile roții plutind spre vrutele plăceri, omorul simplu în galbene treceri spre nicăieri... un absolut, un violonist...
Neoglindire
de George Pașa
Oglinzile se sparg atunci când te aștepți mai puțin. Mai întâi, apele devin tulburi, de parcă mâlul ar ieși la suprafață și oglindiții și-ar pierde aura. Deschizi ușa: pe-afară, niciun om, doar o...
Caii nu au nici o vină
de mihai traista
1 – Savka! Unde îmi este odicolonul? Striga furios, Arcadi Petrivici Malâna aplecat peste fereastră, la lacheul său care ajuta la deshămarea cailor înspumați, de la faeton. Stătea asudat numai în...
Dragostea Dintai
de Remus Cretan
A medita asupra clipelor frumoase ale vietii nu prea inseamna altceva decat sa-ti adancesti intrebari. Vlad se retrage inauntrul sau cel mai adanc ca sa auda glasul celei pe care o cauta, iubirea...
Vis surescitat
de Corina Elena Niculaescu
Merg… Spre nicaieri, lasand in urma franturi de ganduri, vise chinuite de imaginatia vesnic revoltata. In urma las praf de speranta rupta sub greutatea realitatii si urme de sange proaspat varsat....
Sfarsitul Lumii
de Ionut Razvan
Te-ai intrebat vreodata ce inseamna sfarsitul lumii? Inseamna sa nu mai poti respira aerul drag care iti da viata in fiecare secunda Insemna sa nu mai poti bea apa dulce care te rasfata pe fiecare...
Unghiuri suprapuse
de Ana Urma
O zdreanță de nor se rotește deaspura mestecenilor ia forma unei cămăși atârnată de cer sârmele nevăzute și ele se zbat vinovat este vântul în contră flutură o întoarce pe dos și iarăși pe față...
Pijamale neterminate si oameni de nicaieri, uniti-va!
de Ciprian Ciuciu
In incercarea de-a gasi un sens la fiecare bilet compostat, cele mai multe maicute uita de cele trei culori ale semaforului. Nimic nu moare, totul ciripeste in continuu, urechile ne sunt incapatanate...
Meterezele de iarba
de Mihai Leoveanu
meterezele de iarba vin aproape uneori ca un deget de neunde pe o rana ideala cand prin camera trec frunze intr-un zbor spre nicaieri si se-aude cum prin colturi intrebarile coboara este numai o...
Rece de toamnă
de Silvian Costin
E rece, tot mai rece inima caldă Vântul usucă pe buze cuvintele Gândul încet se veștejește nerostit Foșnește sufletul plutind ruginiu Șoptește liniștea primind ecouri pustii Norii de dor acoperă...
Îngerul de ceață
de mihai traista
„Notre Père qui ê tes aux Cieux Restezy Et nous nous resterons sur la terre Qui est quelquefois si jolie\" (Jagues Prevert - „Pater noster”)* S-a trezit brusc. Dintr-o dată, de parcă o mână...
in god we trust cause dollar is everything
de Vasile Munteanu
m-am trezit citind memoriile celor douăzeci și unu de ani apocalipitici urmărit de sentimentul că înfig scobitori albe într-o mușama neagră când termin scobitorile desfac un pachet nou îmi rup cu ață...
Clișeu 23: Calvar la volan
de Ottilia Ardeleanu
Zi de primăvară cu soarele pitit în sân și flori alunecând pe trup, până spre poalele ridicate ușor de zefir. Cu pas vioi, săltăreț. Cu pantofi verzi, catifelați, care se aud pocnind ușor, cu fiecare...
psihometrie post-petrecere
de Andrei Forte
e deja sâmbǎtǎ de o veşnicie dj-ul stinge muzica şi rămânem doar cu vocile din cap & ciripit de păsări care nu se mai întorc codependenți funcționali de chin pompǎm serotonină pe datorie şi totuşi...
Viața vieții – II-
de cornel marginean
,,Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate Și-o carte de poeme. Și dacă sunt cu tine, Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.,, Omar Khayam Mă...
Cer
de Daniel Aurelian Rădulescu
E cerul de-un albastru crud Spălat de zile lungi cu ploi... Doar păsări lasă dâră surd, Plutind mirific peste noi. Dormind sleită, fără valuri, Și apa mării-i mai albastră, Se sărutând molcom cu...