Cătălin Precup

Nununu nu și nu dom'le auzi acolo ce idee Ascultă ce-ți spun io iubirea e în fond o chirie e luxul de a locui în celălalt Păi ce păi ce singurătatea nu e impozitată și nu plătești taxă de

Firește nu e decât o simplă legănare de la alb la negru pe o ceață nesfârșită de tencuială suspendată în pereții tăcerii în oasele noastre date cu var mai bâjbâie ecoul începuturilor și prima

Îi studiam figura adormită de madonă mortuară și avea același rimel mefistofelic ca atunci când am nimerit pe ploaia aia teribilă undeva la capătul lumii nu știam dacă e zi sau noapte iar tu

Când abia îți ating strunele faguri de jăratic ți se surpă sub piele se despletește mireasma de fân a părului tău tulburat din care cad fluturi prinși ca-n perdele decupate din filigran în

Și tocmai spuneam ceva de prisos binecunoscut și uitat de mult acolo în fața ușii întotdeauna în fața ușii cu capul în mâini cu mâinile în cap \"Să nu răcești nu ne ajung banii să te trimitem

Ne îndoiam ca plopii ăia fără culoare până când ploaia se instaura în noi cu trâmbițe și surle și ce să mai spunem cu gurile pline de apă cu buzunarele insuportabile în care mai deslușim

În seara asta sunt supereroul tău cu inițiala brodată pe piept te voi salva cum scrie la carte (sau ca-n filme, dacă vrei) din cercul tău de Mentos și Cola cu brațele mele de zburător "alunecând