Plutind spre nicăieri...

Imi place textul incepe cu un pleonasm \"scândură de lemn\".Nu stiu dar mie mi se pare ca e poezie de atelier, dar inteleg toata lumea asteapta sarbatorile.Poezia se vrea pe dos (dupa cum spui tu) dar eu vad doar o insiruire de imagini fara nici un rost .

Am citit multe poezii și pe multe le-am memorat pentru că mi-au plăcut. Are dreptate colegul Marian, trebuie citită poezia. Poate că după ce o citesc, mulți vor mai scrie poezii și foarte mulți nu o vor mai face.
Oare chiar asa se vor poeziile?

Domnul Marian și Doamna Elena, citind ale voastre comentarii am văzut lipsa unei intuiții, a unei sensibilități personale.Fiecare vede într-o poezie un anume spectru optic, cum de nu ați avut puterea de a vedea plutind crucea mistică a Mântuitorului într-o epocă modernă, într-o apocalipsă \"nucleară\" și într-un primat sângerător ?!... Dar înțelepciunea Damei noastre se distribuie pe cale inițiatică.

Scrisul este o armă ușoară ca vântul și cu puterea trăsnetului. Scrie cum vorbești și vorbește ca oamenii la care te adresezi.
Acesta e principiul, fără îndoială sănătos, pe care l-au adoptat cei mai mulți dintre scriitorii noștri și, dacă stăruim cu tot dinadinsul asupra acestui principiu, limba nu atârnă de la cel ce scrie, ci de la cei ce citesc.
Oricare scriitor care se simte ține să scrie pentru toți românii, ba chiar și pentru cei viitori. El are dar să scrie cum vorbesc toți românii, ba cum, după toată probabilitatea, vor vorbi și cei ce nu s-au născut încă.

Cu intarziere dar ... :\"Fiecare vede într-o poezie un anume spectru optic\" eu as zice ca fiecare vede o poezie printr-un anumit spectru optic.
\"cum de nu ați avut puterea de a vedea plutind crucea mistică\" scuzele mele dar se ascundea in spatele \"scândurii de lemn\".