Dama de la balcon...

În monologul tău, din care nu lipsesc invectivele adresate direct celei pentru care “barele închisorii […] sunt prea largi și prea bufate” (vezi “tribală” sau “iguană”) s-au strecurat două greșeli: “fluterelui”= “fluturelui”; ”amează”=”amiază”. Corect? Cu bine, Ingada.

Îți semnalez câteva din greșelile care apar în textele tale. Primesc oricând mulțumirile tale, așa cum le-am primit și pe cele de la poezia „Dama de la balcon...”… ))) Cu bine, Ingada.

“Prea păcătos.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. „patime”=”patimi”;
3. „va încheea”=”va încheia”.

“Sfânta Scriptură.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “Isus”=”Iisus”.

“Cristos - Lumina Lumii.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “prăsi”=”părăsi”;
3. “marire”=”mărire”.

“Poveste de artistă.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “păsă”=” păsă”, sau ”pasă”, sau ”păsa” (?)

“Rozaliu.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “francisc”=”Francisc”.

“Masa liturgică a ecumenismului.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “mântuiriii”=”mântuirii”;
3. “înterconfesional”=”interconfesional”;
4. “vinul iertării sfințiți fiind de Duhul Păcii”=”vinul iertării, sfințiți fiind de Duhul Păcii”.

Bună seara, doamnă Munteanu Elena.
Comentariu...
\"1. A fost opțiunea mea în fiecare text să pun PUNCT (.) după titlu, e dreptul meu și nu îl puteți anula.
2. Dacă ați fi lecturat puțin din Eminescu, ați fi înțeles de ce am folosit \"patime\" în loc de \"patimi\".
3. Cuvântul \"Isus\" e corect scris, din două motive, unul doctrinar-religios, fiindcă sunt de confesiune romano-catolic și alt motiv fiind extras din istoria mântuirii, deoarece Isus nu este Avraam (Abraham), căruia i s-a adăugat o literă în plus în prenume - \"a\", pentru a delimita vechea sa constituție de cea nouă, Isus este unul și același Dumnezeu Puternic și Sfânt, și nu are nevoie de a fi retușat.
4. Am preferat să scriu prenumele \"Francisc\" cu inițială mică, din mai multe motive - e dreptul meu de autor și apoi Sfântul Francisc a fost frate \"minorit\", și s-a îndepărtat de la conducerea ordinului franciscan din cauza umilinței și a dorinței de a nu se implica în viața politico-administrativă a ordinului.
5. Poezia \"Dama de la balcon...\" nu vă este dedicată , dar acest comentariu imprudent, că eu mi-aș exprima mulțumirile prin intermediul ei, este complet deplasat și arată faptul că ați luat \"prea personal\" comentariul meu asupra poeziei dvs, ori critica literară trebuie să fie IMPERSONALÃ!
6. O doamnă cu vărsta dvs ar trebuie să-i fie rușine de orgoliul, încăpățânarea și dorința de răzbunare arătată, aceste lucruri dovedind o lipsă a bunei creșteri, nemaivorbind de maturitatea, care a dispărut în cazul dvs \"în totalitate\", în loc să umblați după cele patru clase ale mele, ar trebui să mai lecturați volume \"a la LOVINESCU\" și apoi să vă apucați de critică literară.
6. Cum ați dorit o dedicație specială, vă dedic urmatoarea mea \"baladă\".\"
Cu respect, Domnul Robert Mihai.

1. Am înțeles opțiunile dumneavoastră și le respect.
2. Trebuie să recunoașteți că măcar o parte din observațiile mele v-au fost utile, altfel nu interveneați să corectați și bine ați făcut.
3. Nu am gândit nici o clipă că vreuna dintre poeziile dumneavoastră mi-ar fi dedicată și, dacă recitiți comentariile mele, veți vedea că nu am afirmat asa ceva nicăieri.
4. Aștept să mă lămuriți totuși de ce ați postat comentariul acela în versuri la poezia mea, dumneavoastră, un om atât de credincios, care știe că e un păcat să faci rău semenilor săi?
5. Recunosc că am fost cuprinsă de amărăciune până la lacrimi și că asta m-a determinat să mă retrag de pe site. Nu ați fi vrut să fiți în locul meu atunci, credeți-mă!
6. Nu \"umblu\" după cele patru clase ale dumneavoastră, pentru că nu am orgolii de felul acesta. Am cunoscut persoane analfabete de o inteligență sclipitoare...
7. Nu o să-i recitesc nici pe Lovinescu, nici pe Vianu, pentru că nu mai am timp să o fac, dacă înțelegeți sensul dramatic al lui \"mai\", de aici.
8. V-am făcut o propunere de împăcare, dar se vede treaba că nu a fost bine primită. Îmi pare rău.
9. Repet: vă rog să mă lămuriți în legătură cu comentariul acela în versuri. Greșesc dacă îl consider agresiv, fără motiv? Cu ce vă greșisem? M-a durut de trei ori, nu o dată: suntem cojudețeni, nu făcusem niciodată vreun comentariu răutăcios la creațiile dumneavoastră, treceam prin momente de mare tristețe și suferință.
10. Pe mine m-am pedepsit prima. Am scos poeziile, nu cu ciudă, cum vă imaginați, ci cu lacrimi în ochi și cu sentimentul că nimic din ceea ce scrisesem nu era de valoare...
11. Promit să nu mai intru pe pagina dumneavoastră și vă doresc un an bun, cu multă sănătate și succese.(Sincer? vă admir pentru cunoștințele din religie). Cu bine, Ingada.

Eu nu pricep care sunt “cunoștințele de religie” ale autorului care se autointitulează “sfânt”, umblă cu numele lui Dumnezeu în frunte și nu știe să se poarte cu o femeie? N-ar fi prima dată când se duc lupte între principiul feminin și cel masculin pe terenul scrisului. Un sfat: când lupta e prea expusă rezultatul nu este de bun augur nici de o parte, nici de cealaltă. Eu cred în lupta cu sens, fie el comun sau nu. Mai internalizați, vă rog, dialectica discursului!

O damă cu balcoane stacojii
Stă și privește petele de culoare
de pe obiectul creator
și acostează străini.
Nu ridica mâna, Doamnă
Că ne pică firele de păr din nas!
Cred că din cauza asta e ea
dama de pică...