Siropos vorbeam cu ea, ea se uita la mine, înmărmuream atunci în marmura albastră, sub steaua flacărei ebraice... Deschis-am capul, cutia minții se desfăcu în mii de bucâți, exact geometrice,
Trei caractere efemere,
durere în tăcere,
floră particulară,
semi\'nazală...
valurile roții plutind spre vrutele plăceri,
omorul simplu în galbene treceri
spre nicăieri...
un absolut, un
O damă la balconul stacojiu,
între fulgi și sângele fluturelui bleu
acostează barca tăcerii;
tonul e superlativ,
încet caii aleargă
prin tunelul foamei de oameni super-umani;
al ei negru fir
Calea lui Cristos este drumul sacrificiului, al dăruirii de sine, al martiriului, acest lucru a fost dovedit în întreaga istorie a mântuirii. Însuși Isus, Dumnezeu puternic a dovedit cu prisosința
Tată, din ceruri, din nemuritorul pământ, apără-mă de toate relele și de toate ispitele ce vin de peste tot, dă-mi harul de a primi totul din mâina ta, chiar dacă este o piatră pe umerii mei... Așa
Te credeai profetul lui the big Mahomed... Ismaelitule!... Ești beat, Ioane!... Cureaua udă se lipește de spinarea mea, trage-mă pe roată, tată... E întuneric în vizuini lamentate de scrisul grec...
Tipic pentru tine, tu erai acolo, unde eu nu puteam să fiu... Papalitate moartă... Cartușul de la imprimantă e gol și îl vei schimba cu linia trasată pe meridianul pântecelui tău... Acceptarea este
Era o seară tristă și mintea lui bolnavă împletită cu a mea se întorcea la 180 de grade... Vai!... Îți pasă ție?!... Sigur, sigur, cum să nu... Îmi aduc aminte, de cum te-am întâlnit, de felul cum
Te iubesc scândură de lemn,
te iubesc, te rănesc
egou de fier înfierbântat în cer,
totuși,
parcă mă vei duce în corabia plutitoare,
plutind agale în ultimul paradis
gol, remușcări goale în
Adoarme copilul cu scândura pe mâna păgână îngânând o strofă alfabetică...,
Eu mă uit la ea, ea strânge din buze și cine mai știe ce vrea...,
E noapte, e liniște, e atâta tăcere între noi, e o
Tu ai de pierdut,
eu nimic de câștigat,
creion roz,
rozaliu pe degete moi,
bătrână, nesfântă,
\"caină\" mâină...
Lovitură inacceptabilă,
cheie în broască, cheie rotundă,
pak!...
S-a
Oricâte povești nu v-aș spune,
Rămân însă cu dureri de renume,
Mă numesc ultimul atu al sufletului tău,
Ce-ți pasă ție de dorurile încremenite
În sufletul meu,
În carnea mea,
În pieptul
Cristos prin predica părintelui Papa Benedict al XVI-lea este prezentat, pe drept numit Regele universului, Alfa și Omega, ca Mântuitor al tuturor oamenilor, bărbați și femei fără nici o
Acum câteva zile discutam cu cineva, care îmi spunea că nu are motive pentru care ar crede cuvintele scrise în Sfânta Scriptură, deoarece argumenta el, Biblia este doar o adunătură de fragmente care
Dumnezeu a făcut lumea din nimic,
Orânduind toate spre a le lega
Din noile forme spre cele cerești...
Tu ești din nou un om răpus de patime,
Oare mai trăiești?
Corpul tău străpus de sulița
RM