Poezii

Trei caractere efemere, durere în tăcere, floră particulară, semi\'nazală... valurile roții plutind spre vrutele plăceri, omorul simplu în galbene treceri spre nicăieri... un absolut, un

RMRobert Mihai

0

1

O damă la balconul stacojiu, între fulgi și sângele fluturelui bleu acostează barca tăcerii; tonul e superlativ, încet caii aleargă prin tunelul foamei de oameni super-umani; al ei negru fir

RMRobert Mihai

0

6

Te iubesc scândură de lemn, te iubesc, te rănesc egou de fier înfierbântat în cer, totuși, parcă mă vei duce în corabia plutitoare, plutind agale în ultimul paradis gol, remușcări goale în

RMRobert Mihai

0

5

Adoarme copilul cu scândura pe mâna păgână îngânând o strofă alfabetică..., Eu mă uit la ea, ea strânge din buze și cine mai știe ce vrea..., E noapte, e liniște, e atâta tăcere între noi, e o

RMRobert Mihai

0

2

Tu ai de pierdut, eu nimic de câștigat, creion roz, rozaliu pe degete moi, bătrână, nesfântă, \"caină\" mâină... Lovitură inacceptabilă, cheie în broască, cheie rotundă, pak!... S-a

RMRobert Mihai

0

0

Oricâte povești nu v-aș spune, Rămân însă cu dureri de renume, Mă numesc ultimul atu al sufletului tău, Ce-ți pasă ție de dorurile încremenite În sufletul meu, În carnea mea, În pieptul

RMRobert Mihai

0

4

Dumnezeu a făcut lumea din nimic, Orânduind toate spre a le lega Din noile forme spre cele cerești... Tu ești din nou un om răpus de patime, Oare mai trăiești? Corpul tău străpus de sulița

RMRobert Mihai

0

0