"Menirea mea" – 2168 rezultate
0.01 secundeMeilisearchnicoleta amarandei
Am fost invatatoare timp de 10 ani si am crezut ca asta e menirea mea pe viata,ca apoi sa demisionez si sa-mi desfasor activitatea in productia de mobilier, unde am incercat sa invat totul de la A la Z.M-am regasit atat de bine in aceasta lume a tehnicii si a detaliilor de executie, incat am si uitat ca am fost cadru didactic. In septembrie 2008 am avut un accident de masina care mi-a schimbat viata...invat sa traiesc intr-un scaun cu rotile, incerc sa ma regasesc, ma caut pretutindeni si incet,incet imi adun faramele...
4 poezii, 0 proze
CMchivaran marius
Tata mi-a spus ca menirea unei persoane este aceea de a creste un copil si a planta un copac.Altfel acea persoana nu poate aspira la rangul de OM.Astfel incat,eu nesadind inca un pom si necrescand un copil,nu stiu cum as putea completa aceasta biografie avand inima impacata.Eu,ca si OM,inca nu exist.
9 poezii, 0 proze
Eftimie
CRONICA LUI EFTIMIE Cronica lui Macarie , ca cronica oficiala a lui Petru Rares , avea menirea sa glorifice personalitatea acestuia. Scrierea lui Macarie inaugureaza in literatura slavo-romana un gen nou al cronicii, necunoscut in tarile noastre pina atunci. Cronica lui Macarie este o cronica literara. Cronica lui, si in mod cronologic, si ca maniera literara a fost continuata de catre egumenul Eftimie, care scrie o cronica cu date de la anul 1541 pina la 1553. Nu se cunoaste bine cine a fost Eftimie si unde a fost egumen. Cronica lui Eftimie s-a pastrat in acelasi sbornic de la Kiev de provenienta din Slatina Moldovei. Eftimie arata, la inceput, ca el continua “opera si osteneala” episcopului Macarie, din porunca domnitorului Al.Lapusneanu, descriind “ce s-au intimplat de aci inainte … pe scurt, ca nu cumva cu trecerea vremilor sa se cufunde si acestea in adincul uitarii”. Eftimie povesteste, in acelasi stil retoric, faptele din a doua domnie a lui Petru...
0 poezii, 0 proze
MRmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
Rodica Plamada
Trup, duh sfânt, aleși pârinți, menire pe pământ, în suferinți.
44 poezii, 0 proze
GVGuțu Victoria
Victoria Guțu, originară din or. Bălți a debutat în anul 2008 la Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori ,,Florii 2008”, cu poeziile ,,Tăcerea” și ,,Lacrimi”, obținând locul III. Scrie poezii pentru revista studențească USARB. Publică poezii în revista Tinerilor poeți și Prozatori Noi, 2011. Urmează multiple publicații în ziarul săptămânal ,,Literatura și Arta”, prima publicație fiind în anul 2018 (poezia ,,Dor de tine”, ,,Privește-mă”, ,,Domesticirea furtunii”, ,,Creatorii”). În același an, publică primul volum de versuri, intitulat ,,Lumina din glastră” (ed. Universul, 2018) prefațat de marele Poet și Scriitor Nicolae Dabija. Tot în anul 2018, debutează în calitate de textieră, fiind autoarea textului ,,Azi e ziua ta, măicuță” colaborând cu interpreta Tatiana Timuș. Urmează publicațiile din revista creștin-ortodoxă ,,Călăuza credinței” din România, poezia ,,Rugăciune” și ,,Menire”. In anul 2019, publică poezii în revista ,,Roua stelară”, este inclusă în antologia...
8 poezii, 0 proze
Menirea mea
de Cristiana Nicolae
Menirea mea e verde! Ca firul ierbii Ca firul vieții. Ca soarele Dăruindu-se generos Și supus. Ca vântul Îmbrățișând aripile Elicelor. Ca apa Plângând mereu A viață.
La cinema: mea culpa
de Dorotea-Laura Ianc
Am vrut să scriu în caietul de sânge romanul Replicilor auzite pretutindeni. Azi toate cuvintele sună mai frumos- Până și ale noastre. Sunt încă adolescentă, Iar tu îmi înroșești obrajii Și mă faci...
singurătate după codul de etică
de Anca Zubascu
în fiecare dimineață îmi iau un cafelatte și aștept autobuzul o fi asta menirea mea de a aștepta vreau să zic așa cum ceilalți au menirea de a trece suntem vreo doi-trei mai vechi care știm exact ce...
Borges despre Borges
de Jorge Luis Borges
N-am citit prea mult in viața mea, în schimb am re-citit foarte mult. Am început să-mi pierd vederea în 1955 și de atunci n-am mai încercat să citesc nimic contemporan. Nu cred să fi citit vreodată...
De vorbă cu pământul
de Mariana Tanase
M-am irosit ades, umilitor, proșteste Fără să înțeleg menirea mea pe lume Ca rezultat al \"cum te crește\" Familia ce spune c-ai un nume. Deabia mai sunt aici cu trupul Că mințile-au plecat alături,...
nu te gãsesc doamne
de Calotescu Tudor Gheorghe
sub bolţile înalte şi aurite deşi eşti zidit în fiecare bisericã precum o anã nedumeritã bãtut în cuie urcat pe cruce pictat din lacrimi cumva trist printre sfinţii tãiaţi ori rãstigniţi alãturi de...
Þipătul
de Cezar C. Viziniuck
Când am deschis prima dată ochii am privit spre cer și am strigat la el: - De ce sunt aici? Care mie-e menirea? Și cerul a tăcut ca un laș 'naintea mea. Atunci moașa m-a ridicat deasupra capului și a...
LUNA DIN POVESTE
de Mariana Rogoz Stratulat
Luna din poveste Eu sunt luna din poveste ce cobor pe la ferestre să vă las în dar o stea, asta e menirea mea. Să v-ademenesc cu șoapte, să vă fie noaptea, noapte, în poiana din pădure zburătorii să...
Absurd de simplu
de Roxana Licu
De-aș ști ce înseamnă azi cu-adevărat iubirea! și nu aș înțelege ce-ascund ochii tăi profunzi, dacă n-aș ști cât de înșelătoare e gândirea și cât de simplu e să crezi, Dacă aș cunoaște menirea mea,...
undeva... copilăria
de Macovei Costel
eternitatea vârstei mistice trece de la o generație la alta, de la o copilărie la alta cruciada copiilor a fost un prim mare semn de întrebare rătăcitor printre atâtea multe alte întrebări de unde...
noapte la masa de scris
de FLOARE PETROV
ore lungi le petrec la masa de scris vesele cuvinte îmi străbat ființa în toamna vieții un vis mi-este promis care să întregească toată conștiința. în inimă dezvolt sentimente de pace este menirea...
probabil că
de Ottilia Ardeleanu
dacă aș scrie de zdă și ulă aș fi cea mai bifată în toate locurile știu și eu să vorbesc urât fii pe pace nu asta e menirea mea am stat ore în șir pe dicționar ca pe cel mai vast continent am văzut...
Inexplicabil
de Paul Alexandrescu
Eu sunt poetul ce soarbe stihul din amar, misterul il transform in haos, si sublimul in precar. Iar viata mea devine haos, fara sa-nteleg macar materie uitata-n huma devin al mortii avatar. Menirea...
cronica zilei
de FLOARE PETROV
mă topesc treptat ca un fiord focul din mine nu-l mai pot stinge m-aș ascunde de el la Polul Nord sperând că răul îl pot învinge. o ploaie sfântă cerșesc acum la poarta cerului desferecată liniștea...