Poezie
LUNA DIN POVESTE
1 min lectură·
Mediu
Luna din poveste
Eu sunt luna din poveste
ce cobor pe la ferestre
să vă las în dar o stea,
asta e menirea mea.
Să v-ademenesc cu șoapte,
să vă fie noaptea, noapte,
în poiana din pădure
zburătorii să vă fure.
Și așa de mii de ani
la bătrâni și la puștani
le tot mângâi pletele
să-i iubească fetele.
Pe ele le urmăresc,
dragostea le-o prețuiesc
și ca tinere copile
le ofer multe idile.
Nu sunt singură-n poveste,
soarele cu mine este
de la început de lume
ne-am iubit, așa se spune.
Și de-atunci tot alergăm
dragostea s-o căutăm
printre stele, după nori,
de cu seară până-n zori.
De când lumea și pământul,
cerul, stelele și vântul,
ziua, soarele-ncălzește,
noaptea, luna v-ocrotește.
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 25 ianuarie 2009
001.676
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Rogoz Stratulat. “LUNA DIN POVESTE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-rogoz-stratulat/poezie/1826776/luna-din-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.