Prin ceața friguroasă,
Apar, din când în când
Pagini, din cartea roasă
A vieții ce-a trecut plângând.
Încerc să le opresc ades,
Să le sărut cu duioșie,
Să le ascund în vasul cel ales
Numit
Din focul mistuind iubire,
Nisipul prinde viață și lumină,
Se contopește cu destinul
Și-mbată sufletul, ca vinul.
Ești, când în zbor spre zări,
Ce-s necuprinse de norii cu
Parfum de
Îmi cer iertare
Către tine
Că am trecut
Prin viața ta
Și crede-mă
Nimic din anii
Ce au trecut
Nu voi uita.
Sunt clipe dragi,
Amar plătite
Cu suspine,
Dar, unice
În suflet,
De iubire
De-s nori amari
Pe cerul zilei,
Privește flori,
Zâmbește-ți ție,
Ascută tare-o melodie
Și-ncearcă să te pierzi
De teamă,
Să fugi cănd
Gândul rău, te cheamă,
Și lasă-n inimă speranța
Că
Din praf de soare și culoare
strecoară-n suflet alinare
dă sângelui prin dor căldură
și prin iubire șterge ură,
E harul ce-l primim sămânță
udată-n lacrima de suferință,
e simpla dragoste de
Din cerul plin cu fluturi reci
se-aștern în mine fulgi-fiori,
sunt non-culoare, vise seci,
din gheață cresc, ca niște flori.
Feeric este jocul lor,
gingașe par și chiar șoptesc
să vin și eu
Roi de fluturi albi de nea
răscolesc prin suflet
amintiri ce-s astăzi stea
stălucind în zâmbet.
Căntă-n mine un colind
mângâind iubirea
bucuria amintind
dulce fericirea.
Fulgii albi stau
La ceas de taină, printre gânduri,
mă simt copil și cred că poți,
să-mi înțelegi dorul din rânduri
scrise cu lacrimi, șir de nopți.
Eu cred în tine, Moș Crăciune,
ești steaua ce rămâne-n
Visez ce-i trecut, prețuiesc amăgiri,
tresar când te caut în gând,
mi-e frig și e goală lumina-n priviri,
mi-e dor și îmi scriu înc-un rând.
Sunt clipe, cristale de gheață ce dor
și îmi îneacă
Din neguri triste și amare,
cernit, scot sufletul la soare,
încerc să-l fac să mai zâmbească
și-o rază, greul să-i topească.
Îl plimb pe câmpuri cu verdeață,
îi fac veșmânt din flori cu
În caldă lumânare,
lumină și iertare,
vă pun iubirea-n lacrimi
și-o rugă pentru patimi.
Vă pomenesc din suflet,
cu dorul încă umed
și lângă bob de grână,
divinul iz de smirnă.
În sâmbăta
Călătorind prin amintiri,
deschid fereastră-n suflet
și-n loc de vechile trăiri,
te văd pe tine, suflet
și-mi înflorești emoții-n gând,
zâmbind te simt aproape,
lacrimi, de drag, îmi curg pe
Miros curat
de fân cosit,
suflet arat
și răvășit,
te plouă cald,
lacrimi de dor,
te-alintă iar,
proaspăt decor.
macul boboc,
pribeag în câmp,
poartă noroc,
iubirii-n timp,
petala
Zăresc în dorul de-nceput
un vis și o speranță
să fii copilul conceput
c-o luminoasă viață.
Sunt martoră doar, la dureri,
cu dor de mamă-n lacrimi,
te văd bărbat, din prunc mai ieri,
cu viața,
Se-așterne toamna cu schimbarea
Culorii-n frunze și uitarea
Ce-a fost iubire-n plină vara
Devine ură și povară.
Aș vrea să cred că-i doar o boare
Din ce-i firesc la om, schimbare
Și că în
Mi-e dor de soare
Și de căldura serilor cu vise,
Mi-e dor de mare
Și de căldura tălpilor încinse,
Mi-e dor de tine
De confidența gândurilor noastre,
Mi-e dor de mine
Când îți citeam poveștile
Strâng clipele de fericire
și le păstrez în cartea vieții,
devin capitol de-mplinire
citit în clipele tristeții.
Iubirea-i singura ce-i dată
de Dumnezeu în Duhul cel Sfînt
și ea ne-mbracă
Suntem doar niște frunze
Într-un copac, ce-i viață.
Speranțele ni-s pânze,
Þesute-n fir de ață.
Când toamna ne ajunge,
Gândim că-i prea devreme,
Iar, verdele ne strânge
În amintiri o
Te-am întâlnit pe-un drum cu stele,
Când sufletu-mi era în noapte,
Stăteai, în fața casei mele,
Cu rugă de dragoste-n șoapte.
Aveai în privire speranța
Că-i locul visat, al
Privesc în umbra clipei ce-a trecut
și văd nemulțumire.
Gândesc că poate soarta de-ar fi vrut
putea fi fericire.
Să cred că trebuia să am curaj,
în tot ce-nseamnă viața
și, dacă, visul părea
Minune-i
când venim pe-acest pământ.
Minune-i
când simțim al Tău cuvânt.
Minune-i
când iubim cu-adevărat.
Minune-i
când păcatul e iertat.
Minune-i
când zâmbim dacă e greu.
Minune-i
când
Abandonându-mi sufletul în artă
Cu disperare-am căutat iubirea
Ce, refuzată pân-acum de soartă,
Am tot sperat să-i întâlnesc simțirea.
Poate fi ideal de ne-întâlnit,
Aflat, în inexistentul
