Jurnale

Zăresc în dorul de-nceput un vis și o speranță să fii copilul conceput c-o luminoasă viață. Sunt martoră doar, la dureri, cu dor de mamă-n lacrimi, te văd bărbat, din prunc mai ieri, cu viața,

Se-așterne toamna cu schimbarea Culorii-n frunze și uitarea Ce-a fost iubire-n plină vara Devine ură și povară. Aș vrea să cred că-i doar o boare Din ce-i firesc la om, schimbare Și că în

Abandonându-mi sufletul în artă Cu disperare-am căutat iubirea Ce, refuzată pân-acum de soartă, Am tot sperat să-i întâlnesc simțirea. Poate fi ideal de ne-întâlnit, Aflat, în inexistentul

Tu, Fecioară aleasă mamă, Ești pocal sfânt cu agheasmă, De când L-ai adus pe lume, Ca minunea s-o confirme, Ne-ai arătat cum să-L iubim Și sufletul să ni-l sfințim. L-ai ocrotit și L-ai

Iubirea ta a fost un aprig foc, schimbând în paie, visele-n loc. Câmpu-nverzit, cu macii zâmbitori, haina simțirii, ce-a fost între noi, în miriște aspră s-a preschimbat, iar, sufletu-mi, a fost